Cipilica cel rau

Pareri

2012-01-13T13:53:00.002+02:00

Se pare ca poporul roman, nu duce lipsa de pareri. Ba chiar mai mult decat atat, este inovator si plin de idei. Atunci cand nu scrie vreo poezie sau nu contempla viata, se implica in mod direct in cotidian si pune umarul spre a indeplini vointa constiintei comune de tip mioritic. Prin constructia lui romanul va avea tot timpul o parere despre orice, dand pe dinafara de idei si tot timpul incercand sa fie cu un pas inainte, chiar daca de multe ori se grabeste "ca mireasa la pat".

Romanului ii place sa-si dea cu parerea, fie ca e vorba de agricultura, arta, filosofie, piata, pana la politica, unde pe masura ce trece timpul devine se pare, mai puritan si mai rasat. Din perioada comunista, romanul s-a deprins cu o constiinta civica si un spirit colectiv ce l-a transmis se pare inconstient si noilor generatii.

Daca Ion iesea la plimbare de exemplu, fara un tel anume si in drumul lui observa o coada la "ceva", nu putea sa se abtina sa nu ia parte la acel eveniment, dandu-i in mod cert lui Ion un sentiment de apartenenta la "ceva" mai mare decat el. Ion reprezinta produsul finit al comunismului, este "omul" debusolat, dezradacinat de sat si dus la oras cu forta, este fiinta timida ce nu poate gandi liber, cautand constant confirmari din partea semenilor.

Timpul a trecut peste Ion, iar cozile s-au evaporat si ele sub privirea deznadajduita a unui spirit sociabil si prietenos. Dar se pare ca timpul nu l-a invins pe Ion, el gasindu-si un sanctuar in profunda constiinta a fiecaruia dintre noi. Astazi el apare ca o naluca al carui strigat razbate din trecut, manifestandu-se mai puternic decat un fenomen poltergeist ce trece pe nesimtitelea din paranormal in normal si tot astazi vorbeste din strafunduri prin gura noii generatii.

Astfel avem o generatie noua care pare preocupata de ecologie (pentru ca e misto), de salvarea anumitor institutii (de care pun pariu ca au auzit cel mult a doua oara in viata lor de ea) si de tot felul de manifestari mai mult sau mai putin culturale. De ce? Pentru ca Ion se plictiseste si nu poate sta deoparte, el formandu-si pareri dinainte de a fi pus in tema.

Problema lui Ion nu este musai nevoia lui de a avea pareri si de a le exprima, ci spiritul de turma pe care il creeaza, el fiind foarte usor de manipulat mai ales prin prisma mass-mediei.
Acest Narcis indragostit de propria imagine face mai importanta dezbaterea decat subiectul in sine, se intreaba, "eu cu cine votez?" si vrea "scandal cu orice pret".

Daca ar fi sa gasesc cauza regresului sau stagnarii pe orice domeniu din Romania, atunci cu siguranta as putea sa arat cu degetul spre Ion. Spre binele tuturor el trebuie omorat, transat si pus la colt, ingropat si dat uitarii, iar in locul gol ramas poate va incolti obiectivismul si curajul de a gandi liber.

Artistii vechi si noi

2011-11-27T00:24:00.001+02:00

Nu cu mult timp in urma mi-am miscat anatomia din casa si am aterizat intr-o anumita locatie, la un anumit concert.

Seara a fost absolut reusita, am topait, am urlat si m-am dat in stamba alaturi de cativa apropiati. Toate bune si frumoase pana cand solistul trupei respective a inceput sa o arda aiurea.

Si poate va intrebati acum, daca se poate spune asa ceva la un concert de muzica rock, unde daca bagi capul in incinta pe la jumatatea concertului si nu ai nimic la bord totul pare grotesc si ilaro-noire. Ei bine, spre stupoarea mea, se poate.

Numai ce ma pregateam sufleteste de sfarsitul concertului ca deodata incepe sa-mi curga sange din urechi (la figurat) de ceea ce aud. Dragul nostru solist se apuca pe nesimtitelea sa-si dea cu parearea lui politica, ingusta ce-i drept, de bietul microfon.

Stiti cum a sunat? Ca o simfonie care se termina cu o mare basina puturoasa! Pai cum iti permiti mon cher? Te trezesti la bulevard? Nu de alta, dar recunosc atitudinea de curva ieftina ce isi vinde influenta unor organizatii sau grupari politice, mai mult sau mai putin absconse.

Organizatii ce probabil sunt conduse de niste pitici visatori ce poarta musteata, ce adora culoarea verde, colacii kurtos si care nu pot vorbi corect romaneste.

Este gresit ca artistii sa se bage in politica. Ba nu, este de-a dreptul imoral! Nici un artist, oricat de sarac ar fi, nu ar trebui sa se manjeasca cu asa ceva. Pentru ca mirosul politic nu iese de pe haina artistului nici dupa zece concerte caritabile de aici incolo.

De unde pana unde au ajuns diversi artisti sa fie si lider de opinie? Pai stai bai nene! Daca vin sa te ascult la un concert nu inseamna ca ma intereseaza parerea ta despre alte lucruri in afara de muzica. Trubadurii adevarati canta si distreaza lumea, ies si mai canta la bis (ca asa se face), dupa care impacheteaza frumos si merg sa faca nani.

Imi dau seama ca daca publicul din sala era unul putin mai matur si deci mai responsabil in acea seara, atunci trubadurii primeau inapoi ceea ce au starnit. Si cand am crezut ca asta a fost picatura care a umplut paharul, numai ce-mi tranteste si o "salvati Rosia Montana!", asa ca sa fie treaba buna.

Pai apoi ai putintica rabdare! De cateva luni incoace tot vad campanii pro sau contra legate de Rosia Montana ce nu au facut decat sa ma irite. Nu vreau domnule sa o salvez! Nu ma intereseaza pe mine ce se-ntampla acolo! Pentru mine Rosia Montana este egala cu Narnia. Nu am fost acolo si cel mai sigur nu am sa ajung vreodata.

Dar judecand un pic logic si ascultand parerile localnicilor nu pot decat sa le dau dreptate. E aiurea sa fi intr-o zona fara potential turistic, unde nu ai de lucru, iar atunci cand apare o raza de speranta vin alti destepti sa-ti zica nem, pardon, am vrut sa zic nu.

Pai ma gandesc ca daca maine gasesc petrol la mine-n ograda si vreau sa dau terenul in arenda statului ca sa beneficiez si eu de niste venituri, sa-mi apara un destept care sa-mi spuna ca zona are valoare istorica si ca trebuie bagata in UNESCO. Nu ca asta ar fi adevarul, ci asa de-al dracului. Pai as scrasni din dinti si as urla in gura mare: Tradare, tradare, tradare, de trei ori tradare!

Daca nu locuiesti in acel loc atunci nu cred ca ai vreun drept de veto. Iar in alta ordine de idei pun pariu ca oriunde sapi in pamant, la 4-5 metri adancime ai sa dai de ceva vestigii uitate sau de ceva fosile, oale, etc. Pai in cazul asta ce facem? Punem folie pe toata Romania si o lasam asa, ca o fata batrana si virgina, cu care noi, ca niste parinti senili, sa ne putem mandri!

Si ar fi misto asa. Ar veni astia de la UNESCO, ne-ar trage un gard de jur imprejur si ne-ar arunca banane peste el. Atunci nu ar mai ramane nimic de facut, decat sa ne aplaudam reciproc strigand in gura mare "bravos natiune!"

Retro

2011-10-19T03:20:00.000+03:00

Ma gandeam saptamana trecuta la cat de mult mi-e dor de vremurile in care o vizita la un prieten cu o caseta inchiriata era clar un pretext de distractie. Tin minte cum ne adunam cu totii la unu acasa, faceam un lighean imens de popcorn, cumparam bere si suc si stateam cu ochii cascati la televizor.

Era o forma si o formula clara de socializare intr-un mod simplu si placut. E la fel cu mersul la film in oras dar fara sa trebuiasca sa suporti comentariile proaste, rontaitul sau telefonele mobile ale vecinilor straini, mult prea putin absorbiti de eveniment. Seara incepea cu un film si se termina cu baute si discutii. Alte seri porneam de la un film si terminam cu dansat pana in zori.

Cu toate ca aceste lucruri se pot face si astazi, parca nu sunt totusi la fel. E clar ca ma incearca niste ganduri nostalgice din moment ce mi-a trecut prin cap acest mic scenariu trait odata, nu foarte demult.

In prezent, lumea a renuntat(sau a uitat) la aceasta scuza placuta, din punctul meu de vedere, de a petrece timpul impreuna, astazi mai tot omul avand un computer si acces la internet.
Mai erau interesante serile de gatit, in care gazda isi arata maiestria (dupa caz) in artele culinare, alt lucru ce incepe sa dispara din peisaj.

Astazi toata lumea are impresia ca e bucatar. Si imi permit sa spun asta pentru ca vad ce mai posteaza unii pe Facebook si sincer nu sunt deloc impresionat, dar sa trecem peste.
Gatitul nu tine musai de retete luate de pe net. Trebuie imaginatie, memorie, bun simt si multa dragoste. Pentru mine a gati pentru cineva inseamna ai arata multa dragoste si respect si in nici un caz a reface ca un robotel o reteta scrisa prost de multe ori, dar asta-i alta poveste.

Toata lumea are acces la informatie dar asta nu a facut lumea mai buna in nici un fel, ci din contra a facut-o mai ignoranta. E ca atunci cand vezi masa plina cu mancare si nu-ti mai vine sa mananci. Caci si informatia este luata de-a gata, nedigerata sau nefiltrata in vreun fel. Mura-n gura pentru Bula. Cat despre atitudine in general, sa nu mai vorbesc de ea.

E greu sa nu-ti vina de retro atunci cand vezi ca lumea din jurul tau incepe sa semene foarte tare cu un comunism cultural retardat, unde toti se cred plurivalenti si multilateral dezvoltati.

Adevar

2011-08-26T20:45:00.003+03:00

Nu fac nici un fel de greseala cand zic ca parerile norodului vesnic manipulat de mass-media nu sunt decat rezultatul unei machinatiuni ce are ca scop profitul si imbecilizarea treptata a populatiei. Suntem bombardati de forme fara fond, de iluzii optice ce stramba realitatea.
Mirajul decadent al vestului a reusit treptat sa se infiltreze intai in vietile noastre ca pe urma sa ajunga treptat in mentalitatea noastra, iar libertatea de a alege ceva se invarte intre a fi "in trend" sau a fi banal.

Lumea nu mai vrea sa discute idei, ci discuta in continuare despre alti oameni banali. Tot mai rar aud oameni care sa vorbeasca despre altceva in afara de mancare, bautura, distractii usoare, orientari sexuale si cat de naspa e existenta. Atmosfera poluata de idei absurde sau lipsa de idei duce la un soi de apatie spirituala, un fel de resemnare fara margini si ridicat din umeri in fata existentei, astfel incat nimeni nu mai are parca curajul sa-si asume ceea ce crede sau simte. Toti se iau dupa majoritate, iar acei care fac fix invers vor de fapt doar atentie.

Adevar graiesc si nu mint cand spun ca 90% dintre persoanele pe care le cunosc sunt apatice si imbecile si duc o viata in concordanta cu ideile lor. Idei ce sunt imprumutate din reviste si filme americane din muzica ieftina si banalitati cotidiene. Problema cu mintile deschise e locul gol unde pot fi infiltrate idei sau mai bine zis maxime de cacat, cu care esti atacat din toate directiile. Denunt pe calea aceasta si pozitivismul idiot, pe care foarte multi il imbratiseaza pentru ca e mai simplu sa fi aerian decat constient, de parca daca iti cade o caramida in cap si iti sparge capul, tot ce ai nevoie in acel moment e de un idiot care sa-ti zica ca totul va fi bine. Sa nu mai vorbesc despre libertinajul precoce ce formeaza generatii insipide fara pic de esenta, spre deliciul "decreteilor" ce au muscat mai grav din viziunea subtire importata de peste hotare.

Nu sunt si nu voi fi niciodata "lupul moralizator" ci doar un om care a inceput sa fie satul de excesele si superficialitatea din jur. Traiesc cu impresia ca marea bucurie zilnica a multora este de a trage "in jos" pe cineva, ca un fel de joc de-a soarecele si pisica.
Pe langa asta de fiecare data cand intalnim pe cineva vertical trebuie musai sa zgandaram la poarta lui, poate, poate pica-n plasa si si-o schimba viziunea despre viata.
Si ne miram daca nu sunt ca noi, nu de alta dar e incomod sa ai in fata pe cineva diferit, daramite pe cineva vertical.
Adevarul e ca zilnic ne tragem in jos cu prostii fara sens, ne suim unii in carca altora si daca nu putem manji, atunci ignoram. Si-am incalecat pe-o sa si v-am stricat si eu ziua!

Intalniri

2011-08-19T01:17:00.000+03:00

Viata in sine este o intalnire a interiorului cu exteriorul, iar din legatura formata se naste perceptia fiecaruia. Oamenii sunt condusi de nevoi si dorinte, vise si asteptari, iar in drumul lor se leaga si se dezleaga destine.

Intalnirile se petrec poate cu un scop, poate le cautam sau poate sunt doar raspunsul la toate nascocirilor noastre, dar orice ne-ar astepta dupa colt in final nu intalnim pe nimeni altul decat pe noi insine. Ne regasim in perceptia altora si ne bucuram de usurarea sentimentului de solitudine pe care il purtam in noi toata viata.

Ne intalnim, ne salutam si mergem impreuna. Unii renunta pe drum, altii sunt furati de peisaj, altii se incapataneaza sa ramana pe loc si putini sunt aceea pe care te poti baza atunci cand propria perceptie devine difuza.
Oricat de mult te transformi, fie din nevoie sau din influente exterioare ajungi in final sa te redescoperi si sa-ti amintesti de tine.

Cei putini ramasi, sunt aceea care conteaza cu adevarat, restul sunt ca un zgomot de fond, ai ce sa inveti initial dar pe urma devine asurzitor.
Exista etape in viata unde intalnirile ne sunt cruciale in formarea noastra ulterioara si fiind un proces aleatoriu drumurile devin infinite.

In fond suntem ceea ce ne dorim sa fim, suntem suma experientelor noastre, fie ele bune sau rele.

Ii salut pe aceea care s-au regasit prin zgomotul de fond si si-au pastrat esenta. Ii salut pe acei curajosi ce nu au asurzit. Pe acei "aroganti" ce au continuat sa pulseze in vid. Pe cei ce si-au coborat privirea cand barbia le-a fost prea sus. Pe cei ce s-au iubit indestul incat au avut ce impartasi. Pe acei putini, ce umplu vidul existentei, al caror ecou disipa zgomotul de fond.

Identitate

2011-08-15T04:07:00.001+03:00

Lucru abstract poate, dar de altfel foarte pretios din momentul dobandirii. Toata lumea trece la un moment dat printr-o criza de identitate. De obicei lucrul acesta se intampla in adolescenta, dar poate continua foarte usor in multe cazuri si postuniversitar. Ma refer la oamenii care incearca atat de tare sa traga pe ei o mantie pe care sa scrie ceva din lipsa de altceva. Fie ca asculti rock sau reggae, blues sau jazz sau ce fel de muzici asculti ca sa-ti stimuleze mintea si sufletul, am doar o singura intrebare. Trebuie oare sa te imbraci ca idoli tai? Si o sa ma iau putin de pustimea rock care este atat de amuzanta imbracata in negru, cu ghetutele lor si lantisoarele lor si cu cate un tricou sau hanorac pe care apare foarte colorat un logo cu trupa lor preferata. Adica pot sa inteleg rebeliunea adolescentina fata de autoritate si incercarea de impunere, dar cand vine vorba de rockerii batrani imi sta mintea in loc. Incerc din rasputeri sa inteleg de ce!? Cum naiba sa treaca atatia ani si tot acolo sa ramai? Rock-ul ca si curent a fost si va ramane o muzica rebela si cu insemnatate, desi modul de viata pe care il propune este unul destul de imbecil de la o vreme incolo. E una sa mai mergi la un concert din cand in cand si alta ca sa-ti programezi viata dupa concerte. Si da ma refer aici la omuletii aia care alta treaba nu au decat sa caute concerte la care sa mearga. Si sunteti multi si in acelasi timp v-ati format un mod de a vorbi si de a socializa si devine atat de plictisitor sa vad oameni pe banda rulanta ce se comporta la fel. Exista un motiv pentru care apogeul muzical a fost atins cu mult timp in urma, iar motivul este unul foarte simplu. Rock-ul pe care il asculta toata lumea vine dintr-o vreme in care cantaretii aveau ce spune si luptau pentru ceva, iar instrumentistii erau adevarati muzicieni. Uite de aia nu a mai aparut ceva cu adevarat nou in ultima vreme in aceasta bransa. Lumea a devenit fada, o copie infidela a unui mod de viata ce nu se mai pliaza pe societatea de azi. De ce? Pentru ca pe vremea aceea lumea inca mai credea in ceva. Dar lucrurile sunt mult mai simple in momentul in care te deghizezi in ceva decat sa fi tu. Si asta e valabil si pentru celelalte grupe de ascultatori de muzici. Daca asculta reggae trebuie musai sa se imbrace ca Bob Marley si sa-si faca si parul la fel, trebuie sa fie spart mai toata ziua si sa-mi vorbeasca mie despre libertate. Daca e rocker, clar trebuie sa aibe parul lung, sa se imbrace in negru si sa mearga pe motor si musai sa mearga la intruniri. Si sa nu incep cu hipiotii care asculta folk si cu spiritul lor liber si asa mai departe. Ma intreb cateodata care e scopul muzicii de fapt? Este recreativa, stimulanta sau este un mod de viata? Ma intreb asta pentru ca de multe ori devin de-a dreptul confuz cand incerc sa inteleg fenomenul. Pe de alta parte nici nu am avut vreodata vreun idol la care sa aspir atat de mult si cand stau mai bine sa ma gandesc chiar ma consider norocos. Nu m-am putut incadra intr-un curent propriu-zis si nici nu mi-am batut capul prea tare cu asta. Muzica o ascult ca sa ma recreez si sa ma destind, iar trubadurii sunt acolo ca sa mi-o cante si cu asta basta. Chiar daca avem in gandire puncte comune pe alocuri nu pot face greseala de a ma identifica cu ei. Pot sa-i apreciez ca profesionisti dar chiar nu ma intereseaza parerea lor despre viata, pentru ca de multe ori am avut ocazia sa stau de vorba cu oameni din bransa si sincer la capitolul viata, mai au mult de crescut.
Cat despre groupies si cautatori de vise pierdute prin carciumi si concerte nu le spun decat: Get a life, and start living!
Pentru ca atata vreme cat ai sa fi o oaie din turma mare, ai sa traiesti fericit doar ca o simpla oaie.

Proiectii

2011-08-07T18:08:00.000+03:00

Hai sa traim pentru azi, doar pentru clipa de fata si nimic altceva, sau hai se ne facem ca suntem liberi, e tot una! Pentru ca in fond si la urma urmei a trai doar clipa din prezent fara a proiecta nici un pic spre viitor este din pacate doar o stergere pe maini a unei responsabilitati personale. Un fel de ridicat din umeri si de starpire a propriei libertati. E mai usor sa lasi lucrurile la voia intamplarii si sa te astepti sa iasa bine decat sa alegi si sa-ti asumi responsabilitatea. Problema maturizarii multor persoane nu sta in incapacitatea de a simti sau intelege ci de alegere si asumare. Aleg pentru ca sunt liber sa decid pentru mine, risc pentru ca imi asum, pierd sau castig, in fond nici nu conteaza finalitatea ci doar asumarea. Aici sta cheia libertatii a celor ce privesc viata ca pe o experienta interactiva si nu ca pe un film ce ruleaza in fata ochilor spre plictiseala publicului. Dar trebuie curaj pentru a trai, trebuie o oarecare verticalitate morala si spirituala si o buna cunoastere a interiorului fiecaruia, caci a trai nu inseamna a exista. Una este doar din inertie iar cealalta din vointa. Nu am ales sa ma nasc dar pot alege cum sa traiesc, nu mi-am putut alege familia, tara, rudele sau educatia, dar pot sa imi depasesc conditia prin cunoastere si ma pot intregi din alegerile facute. Dar ca sa nu ma fac prost inteles voi disipa orice anxietate sau incruntare. Nu starpesc clipa de dragul viitorului ci doar imi asum ceea ce traiesc. Caci din inertie multa lume s-a trezit la un moment dat cu o casa straina, cu o familie ciudata, cu plozi enervanti si vizite incomode. Lor le ramane doar resemnarea si blazarea pe care o proiecteaza spre noile generatii intregind norul fricii si neputintei. Negura morala nu vine din decadenta valorilor, ci din stafiile trecutului ce au fost proiectate spre noile generatii.
Incertitudinile generatiilor crescute in frica, a generatiilor suprimate, a unei generatii ce i-a fost inoculata libertatea de a gandi si a simti, este principalul promotor al preconceptiilor si stereotipurilor sociale cu care avem de-a face zilnic.
Ca raspuns natural la aceste stafii avem de-a face cu o libertate prost inteleasa, cu o frica teribila de a trai ce se raspandeste ca ciuma, cu un soi de revolta morala ce da mai mult in patologic decat in normal. Avem pe de-o parte de exemplu oameni care din frica de a nu muri sau trai singuri cauta sa isi asigure satisfacerea unei nevoi fiziologice prin casatorie, iar pe cealalta parte oameni care sunt atat de "cacati" la cur de ce au vazut incat devin "Gica Contra". Din punctul meu de vedere amandoua exemplele sunt imbecile deoarece daca nu poti trai cu tine nu poti sa traiesti alaturi de cineva, iar daca faci tot timpul pe dos nu esti decat un alt idiot cu pretentii de originalitate.
Nu vreau sa mai vad oameni fricosi ce insufla altora pozitivism soptindu-le sfaturi de viata si nici destepti inchistati in ideile lor. Daca nu ai curaj sa-ti ridici moaca din mocirla mai bine stai acolo de buna voie, pentru ca lumea v-a calca pe tine pentru tot restul existentei tale.

Religie

2011-07-26T23:12:00.006+03:00

"Religia este singurul lucru care ii opreste pe saraci sa-i ucida pe bogati" Napoleon Bonaparte.

Stia el ce stia inca de pe vremea aia. De fapt de la aparitia ei, religia a fost un catalizator social ce in aparenta favorizeaza pe cei defavorizati si un alt mod de manipulare in masa al oamenilor ce duc o viata proasta din multe puncte de vedere. Ideea e in felul urmator, cu cat esti mai smerit, tacut, placid ca o oaie si clar foarte iertator, ai sa primesti inzecit pe lumea aialalta. Mai in toata istoria lumii s-au dus razboaie ce au pornit de la acest subiect controversat. Religa, crezul in ceva, opinia diferita despre acel ceva etc. Tot in numele religiei s-au facut cele mai mari crime din istorie apogeul fiind atins odata cu "Inchizitia Spaniola", dar din punctul meu de vedere nu acela a fost cel mai mare rau. Odata cu noua dogma a iertarii lumea a devenit din ce in ce mai delasatoare si mai departe de ideea de dreptate sociala sau morala.
Dar nu vorbesc de legi aici ci de iertarea "Dumnezeiasca" fara margini si limite ce creeaza practic un precedent pentru delasare morala. Prin acest exemplu ne-am invatat sa fim asa din punct de vedere social, ne-am invatat sa ne asteptam ca lumea sa ne inteleaga si sa ne ierte. Dar pana la urma iertarea nesfarsita nu duce la un soi de nesimtire? Iar ceea ce e si mai ciudat este ca in Ortodoxie esti clar imperfect si clar lumea se asteapta sa gresesti si deci prin urmare sa fi iertat pentru a ierta. De aici au inceput si exagerarile ce ne-au facut mai iresponsabili pentru actiunile noastre, iar odata cu pierderea responsabilitatii ne-am pierdut si libertatea.Un lucru aiurea mi se pare sa fiu luat de mic si botezat pentru ca m-am nascut intr-o tara a carei relgie de stat este Ortodoxismul.

Incorsetat de mic si ingenunchiat impotriva vointei mele s-a sadid undeva germenele ignorantei. Ce sa-i faci? Spiritul de turma de acolo ni se trage doar. Dar cu timpul am reusit sa vad ce inseamna religia in esenta ei. O mare afacere care te ciupeste de-a lungul vietii de bani si care de multe ori si-a bagat coada prea mult prin politica si economie.
Spun toate aceste lucruri din propria experienta a unui om ce a fost odata intr-o perioada de cautari infectat si violat in creier cu astfel de idei. Culmea ca am reusit sa ma salvez tocmai aprofundand subiectul prin maculatura si discutii cu diversi absolventi de teologie, nu degeaba ne spun sa credem fara sa cercetam.
Dar la noi inca e bine, fata de unele state din SUA de exemplu, unde daca tragi chiulu de la biserica prea multe duminici se uita comunitatea la tine ca la un paria.
Sper ca intr-un viitor acesta afacere sa dispara complet si odata cu ea si barierele "spirituale" dintre popoare.

Despre ei

2011-07-07T01:19:00.001+03:00

Am zile cand realizez ca moralitatea intr-o lume imorala devine ceva negativ prin disproportie. Prin urmare ideile verticale, gasite, citite si dobandite sunt de prisos in fata valului enorm de ignoranta si nesimtire de care ne izbim zilnic. Incep sa am dubii mari in ceea ce priveste invataturile sociale apropo de toleranta si iertare. Imi pun mari intrebari apropo de fiabilitatea lor si daca de fapt printr-o viziune pozitiva si iertatoare n-am facut altceva decat sa inchid un ochi nesimtirii si ignorantei astfel fiindu-le complice. Incep sa cred ca lumea in care traiesc este lumea pe care mi-am creat-o si prin urmare imi dau seama ca mare parte din problema sunt eu. Pai da, nu-mi plac marletii de nici un fel, nu-mi plac oamenii ignoranti si mai ales nu-mi plac nesimtitii. Acestora din urma am sa le adresez postarea de astazi, tuturor nesimtitilor care m-au atins si pe care i-am atins lasandu-i sa actioneze in continuare ca atare. Pentru ca marlanului nu-i pot da cei sapte ani de acasa iar ignorantului nu-i pot crapa teasta ca sa-i spintec himenul autosuficientei, dar nesimtitului ii pot da o lectie. Din cei trei nesimtitul mi se pare cel mai nociv din punct de vedere social si singurul care poate fi indreptat, pentru ca el continua sa fie nesimtit pana in momentul cand simte pe propria persoana consecintele actiunilor lui. Si acum vreau sa va provoc la ceva, pentru ca sunt sigur ca ceea ce zic cunoasteti deja pe propria piele, vreau sa va ganditi o secunda la toti nesimtitii de care v-ati lovit! La toti cei care v-au lasat sa asteptati, la toti acei oameni in care v-ati pus baza la un moment dat in viata si v-au afundat si mai tare, la acei care nu v-au dat un raspuns cand trebuia, la acei care v-au tras clapa etc. Acum ganditi-va bine la cum v-au facut sa va simtiti la momentul adevarului, cand ei si-au dat arama pe fata si voi v-ati lovit de realitate. Amintiti-va bine momentul si amintiti-va dezamagirea sau supararea pe care ati indurat-o in acel moment! Da bineinteles ca nu am stiut ca ei sunt asa, caci daca reuseam sa-i depistam din timp poate faceam ceva in privinta asta. Problema este ca nici pe urma nu am facut nimic, astfel fiind partas nesimtirii lor, caci nesimtitul continua sa existe pentu ca noi il lasam sa existe, iar culmea nesimtirii este ca multi dintre ei realizeaza cum sunt dar se bazeaza foarte mult pe lipsa de reactie a oamenilor din jur. In concluzie imi propun sa fiu un om vertical si sa-mi indrept greselie trecute fiind extra vigilent in viitor.

P.S. Va astept la dezbateri pe acest subiect!

Film

2011-06-16T23:49:00.000+03:00

Merge firesc, din inertie, repede dar totusi incet. Pelicula fuge de lumina arzatoare a proiectorului, iar din fuga ei se nasc umbre vii. Umbre ce animeaza intunericul inert, umbre ce coloreaza abisul adinamic, atemporal, dandu-i timp. Aducandu-i cea de-a patra dimensiune acesta devine palpabil, mai cert, mai putin intangibil.
Umbrele se nasc din retina cosmica universala si ajung din antiteza, sa devina, sa fie, sa existe. Din contrast s-au nascut umbrele, singurele ce prinse la mijloc leaga cele doua lumi impreuna. Contrastul este dat de intensitatea momentului capturat, ce prins pe pelicula dainuie in timp sfidand haul insetat de culoare. Filmul merge si merge, iar pelicula uneori se arde inainte de sfarsit, alte ori filmul se rupe. Se rupe filmul si apare lumina ce neaga haul dar prin natura ei devine la randu-i un hau luminos. Se rupe filmul, se schimba rola, se inchide cinematograful, iar umbrele devin una cu negura. De aceea uneori pe intuneric ochii ne joaca feste, sunt umbre ce vor inapoi, ce vor la lumina dar nu pot iesi din intuneric. Schimba-ti rola va rog domnule proiectionist! S-a rupt din nou filmul.

Cugetari

2011-06-04T21:49:00.002+03:00

Si iata deci ca ajung de unde am plecat. Poate usor atins de inevitabilile incercari ale timpului, ale vietii si ale vremurilor. Lasand orice dubiu legat de propria-mi persoana, imi indrept pasii pe acelasi drum pe care poate de prea multe ori l-am lasat urmandu-mi nalucirile sclipitoare pe care viata mi le arunca in fata pentru a-mi forma o parere intre ce ar putea fi, ce poate fi si ce este de fapt.
Cobor si urc valurile zilelor cu acealsi imbold cu care am pasit prima oara in aceasta lume mare ce cu trecerea timpului devine din ce in ce mai mica si mai neincapatoare. Sa fiu eu oare cel care creste de fapt si nu lumea care se micsoreaza?
Oricat de ciudat ar fi, cu cat timpul trece optiunile devin mai putine si astfel mult mai concrete poate. Am lasat zborul lin pe care mi-l da spiritul si am ales sa pasesc concret pe iluzia solurilor nemiscatoare. Pamantul sub mine se misca, dar eu nu il vad si nu il simt.

Caut, intreb, ma misc, vad si trec mai departe. Incerc sa inteleg natura umana in esenta ei adevarata. Ma aplec si o ridic de jos, imi intind mana si o inalt inspre soare, sperand sa-i vad zenitul sub forma embrionara. Il pun la loc si imi continui epopea al carui sfarsit il cunosc de fapt. Schimb ritmul pasilor, cateodata alerg, cateodata obosesc si abia ma tarasc dar si stationar fiind, ma misc odata cu lumea.

Aleg sa ma misc totusi. Aleg sa alerg sau sa merg si cateodata sa sar. Sunt curios sa vad ce o sa mai urmeze. Intalnesc fiinte pe carari paralale. Fiinte la fel de confuze ca mine, ce orbecaiesc prin existenta lor sperand sa dea un inteles drumului.
Cu unii ma iau la intrecere, cu altii schimb o vorba doua, din cand in cand, doar ca sa uitam de momentul in care cararile devin mai indepartate una de alta. Imi revin in minte locuri si clipe. Ce sunt toate aceste simtiri? Sunt perceptia mea personala sau doar ceva proiectat de inaintasii mei?

Uit cateodata drumul si ma trezesc pe un alt drum, unde incercand sa ma regasesc incep sa calatoresc si sa visez alte vise, parca nu ale mele, dar totusi atat de reale pentru momentul dat. Ma regasesc pe alta carare, crezand ca e drumul meu de fapt. Cineva ma impinge protestand, cineva trece pe langa mine si ma indeamna sa tin pasul. Obosesc si ma opresc. Imi aduc aminte de unde am plecat si mai mult instinctual decat rational imi regasesc locul firesc printre tesatura infinita de drumuri intercalate. Regasind drumul ma cuprinde un sentiment de normalitate. Totul devine mai clar si mai firesc.

Continui sa merg si uitandu-ma in spate ma lovesc de ceva. Raman inert o clipa in timp. Imi revin in simtiri si pasesc mai departe in ciuda faptului ca pe drumul meu si-a facut aparitia o alta fiinta. Pare confuza, ma intreaba unde merg. Ii spun ca nu stiu. Ma roaga sa mearga cu mine. Ridic din umeri. Ma implora sa o tin de mana si mergem asa o perioada. Cu timpul isi readuce aminte drumul lasat, se opreste in loc. Imi da drumul si dispare.

Continui sa merg si imi amintesc de locurile vazute, de oamenii intalniti. Imi amintesc de mine. Continui sa merg din inertie. Imi parasesc din nou cararea si ma inalt un pic spre a vedea mai departe. Ma scufund printre norii nascocirilor mele, iar de sus intinzand mana imi desenez inchipuit drumul. Cobor din nou si descopar timpul pierdut. Inchid ochii si ma invart in cerc. Fac un pas si descopar acelasi drum. Continui sa merg si aud un strigat din departare.

Alerg si sunetul devine din ce in ce mai puternic, asurzitor si descopar cu stupoare propriul ecou. Ma regasec si continui sa merg. Cateodata alerg, cateodata merg, cateodata stau pe loc. Ma schimb, ma transform, ma inalt, ma cobor dar drumul ramane acelasi.

Continui sa merg.

Dialogue

2011-06-03T02:14:00.000+03:00

Stop looking at me like that! I didn't came here to start a fight, I just came here to have a talk. So what's with the long face, didn't get any sleep, or something?

What's that? You say I'm acting strange? I'm crazy? You say I'm crazy? Is that what your saying? Well if you say so. I don't wanna argue anymore.

It's tiring, and it's wearing me out. Who are we kidding here? You know very well why I'm here so let's cut to the chase. Look, let's see things on the bright side for a moment. You knew it, I knew it, so what's with the long face?
Bottom line is, we had a good run.

More than most. Well OK, maybe not that much, but still. We had, a good, time! Well more good times than bad times anyways. That's good, isn't it? I mean most don't even get this far, do they?

Well they don't get to have this. You know, this! Us, you, me, lifting our heads from the ground and making peace with reality. Seeing the world for what it is, a small place full of opportunities for those who believe. And you and me, we are believers, aren't we?

Yes we are! YES we are! Don't say that, when you very well know it isn't true. And try not to look so surprised! For once in your life try to be you for a moment.
Look cheer up! I see a cloudbreak from where I'm standing, and in a few moments we're gonna watch the sunrise together.

Even you can't say no to that. No? What do you mean, no? When's the last time you saw the sunrise? You don't remember do you? Well whether you like it or not the sun is still gonna rise. So you might as well take it as it is!

Listen, I'm gonna leave now, so don't forget what I just said, OK? And try to cheer up! So I guess this is it. I'm gonna see you around!

"He turns and walks away leaving the mirror bathing in the morning sunrays."

As if...

2011-05-29T10:56:00.000+03:00

I could tell the difference,
Between light, and dark grey.
As if I could sing to the colors of May.
That drift into,
Well, more colorful colors.
That spring from afar,
In a melody of disgrace,
For all human race.

Well goodbye month of May.
May you rot away,
Until next year comes,
And awakes you from your slumber.
What's that?
You don't want to fade away?
No!
You may not stay!
Go away,
Go away month of May!
And, good riddance!

Ladybug

2011-05-29T10:37:00.000+03:00

The ladybug flew away one day.
Hovering low,
Beating her wings,
Searching a flower,
That is sweet and sour.
Getting a chance to taste
It's sweet and sourly nectar
That makes her better,
And stronger to fly
A little higher from the ground.

Flying high in a marmalade sky,
Searching the flower of power,
Giving up hope,
Being a dope,
Going berserk.

So came to be that night touched the sky.
The tired ladybug inflamed with desire,
Touched the wrong flower
And soon her petty quest,
Turned in to a fest of remorse.

O poor ladybug,
The cricket then said.
How can it be?
That a ladybug such as yourself,
Can fall so far from her wits,
To mistake the flower of power,
The flower of bliss,
With the petty kiss of the sunflower?

And then,
Some magic filled the air.
The red of her back,
Turned in to the color,
Of the bitter sour,
Sunflower.

The Dragon

2011-05-29T10:12:00.001+03:00

A spec of dust,
The smell of lust,
Cutting trough darkness,
Cutting trough light.
So came to be,
The thing that lies beneath
Your lordly feat.

O great mages of the past,
Come forth at last,
And release your timeless
Wisdom that is instilled,
In your hearts.
So you can go far,
And afar from ideas,
Which are in plain site.

Listen to the dawning Moon!
It brings such terrible news,
That in somewhat way
You can keep at bay.
The Dragon is rising,
It comes from the past,
Will it glow light,
Or turn life in to dust?

A vineyard is drawing it away.
How can it be?
Is it the smell?
Couldn't it tell,
The difference between
The men and the grapes?
Or could it be the alluring
Aroma of rotting fruit
That makes the beast
A half-wit creature?

Dare not strike him,
O great cowards!
Can't you not see?
He is far asleep,
In the vineyards of the lord.
Leave him alone!
Strike him not in a cowardly way,
Or else.

I shall keep you away.
Leave him be!
Can't you all hear me?
You are all madmen,
With no remorse
For those weakened souls,
Who came to be,
From darkness and light.

The other side of the Gnu

2011-05-29T09:38:00.001+03:00

No, it's this side!
Or is it the other?
Do I smell fear?
Is that a lion on the hill?
Run o wild beast,
Run for your life!
Run o wild beast,
Slow down the time.

Is it this side?
Is it the other?
Run o wild beast,
Run with the otter!
Speed up the light.

Is it the other?
This side is good
That side is further,
Run o wild beast,
Run like the wind,
Run for cover,
Run o wild beast,
Run like no other!

Fleeing for safety,
Burning the ground
Jumping further from fate!
Run o wild beast,
Engage the wind
Run o wild beast
Lifting the sand,
From the face of the earth.

Which side is best?
That side is darker.
Run o wild beast,
Stop just a second,
And turn back the seasons,
Rise up again!
On the other side!

Just a little madness

2011-05-29T08:46:00.003+03:00

Yes it's true you have to be mad or else you'll be blue.
You have to lie to tell the true,
They have to take a brain check soon cause I feel the doom.
O yes, spare some time to talk to the madmen that is hanging from the coconut tree,
Swinging and laughing just like a crazy monkey.
Shhh, speak of the devil,
Oh there you are so comfortably,
While I hang from a tread of reality.
Do you hear the whisper from afar?
Are you deaf, or just playing star?
Felling a little blue, felling a little misled?
Perhaps you didn't read!
Don't be afraid,
Hey you step on it! I said step on it sir!
I'm already late for the meeting!
Can't you see I have to meet with the duchess and the king?
Are you deaf or just stupidly fine?
Are you blind? Or are you trying to play with the madman?
The echoes are so far, and far that I cannot grasp the full measure of your spectral projection.
What's that I see coming my way?
I see a shadow not so far for my eyes to see but far away from my ears to hear.
Do I smell ash? O is it just hash?
I shall not bow down to this misfit!
I will blend in the sun and spit out rays if I have to!
I shall stay awake and touch the sky.
Hello! Good morning starshine!
The madman is running and prancing with no ears,
He's laughing out loud.
He has no mouth,
He has no tears,
He will not bend,
Nor will he spend,
The remaining vibrations of the mute soundtrack with a noisy brat.
Hello dear duchess, o pardon my manners
Hello dear king, where is my hat?
I had a hat?
I used to speak of many things.
Now I know jack!
Hello Jack what's your opinion on the current situation sir?
Hmpf! Apparently Jack does not comprehend words from the mouth!
Speaking with no sound! Gestures and faces and arms like wings.
Like the wings of penguins, that walk together as a herd of terrible beings.
O come forth o mighty, brutal, ruthless, excuse of a medium sized, fully functional, heart beating, noise generating, imaginative figment of colors.
Come now brown, mix with the round,
Come now, o poor yellow, mix with the meadow of the fallen witches,
That were, that are, that will be, from now on,
And so far.

Veni, vidi, discessi

2011-04-29T00:40:00.002+03:00

Teatru, teatru si iar teatru. Teatru ieftin, teatru scump, teatru nou, teatru pentru toti. Regizori incompleti, regizori in devenire sau regizori inchipuiti ce scormonesc idei din filme vechi, jocuri noi sau alte spectacole, pentru a trata aceleasi probleme, succint si superficial. Probleme existentiale ce nu depasesc banalitatea cotidianului, ce nu starnesc interesul la modul real, ci poate pe ici colo si asta foarte rar, modul in care sunt aratate. Se face apel in ultima vreme mult prea mult la tehnologie, se cauta efectul vizual si nu cel emotional, se merge pe "mura-n gura" sau mai rau decat atat se lasa spectatorul cu un semn mare de intrebare ce pluteste deasupra capului sau. Si nu numai spectatorul are de pierdut luand parte la astfel de incercari nereusite ci mai ales actorul, care s-a auto redus la rang de executant si si-a uitat statutul de creator, de artist. Imi permit sa spun ceea ce spun, pentru ca de cativa ani incoace revad aceleasi lucruri. Lucruri ce au luat-o razna cel mai tare in momentul in care regizorul a nascocit ideea ca e mai important decat actorul si in momentul in care teatrele nationale au uitat sa mai educe publicul si au inceput sa scoata pe banda rulanta spectacole doar de dragul profitului. Si tin sa mentionez ca teatrele nationale sunt inca finantate de ministerul culturii. Observ si lucruri de-a dreptul aberante in acest teatru, cum ar fi nuditatea excesiva si neargumentata, decoruri opulente ce obosesc ochiul spectatorului si mainilie masinistilor. Cat despre limbajul licentios nici nu mai vorbesc, vulgaritate ieftina, la prima mana, pentru tot omul. Daca teatrul a pornit ca un instrument moralizator sau propagandistic in unele vremuri, a ajuns la ora actuala sa induca in eroare si mai tare pe spectatorul care stie ca merge la teatru ca sa se mai culturalizeze nitel.
Lipseste profunzimea viziunii artistice si a actului artistic, a oamenilor ce trateaza superficial aceasta arta ce se stinge si ea saraca, sufocata practic de institutia ce ar trebui teoretic sa o salveze. Sa nu mai vorbim de adevarate dinastii instaurate si mentinute pe plan politic, sau "maestri" ce vor si pensie si salariu, ce nu renunta la locul lor nici in ruptul capului, ce cred ca dupa ei poate veni potopul. Maestri ce scot pe banda rulanta studenti ce sunt din pacate, semianalfabeti artistici. Studenti ce cred ca boiemia trebuie sa existe ca un mod de viata, prin care ei devin mai "interesanti", uitand de fapt esentialul. La fel cum basca artistului plastic a fost prealuata de muncitorul postbelic, asa viata boema ca o necesitate a actului creator, a ajuns si ea sa fie imitata in detrimentul creatiei.
Cu alte cuvinte, "poftim cultura mon cher!"

Hermafroditismul secvential

2011-04-02T18:35:00.003+03:00

Anumite specii de pesti, melci si crustacee isi schimba sexul in functie de numarul de indivizi si mai ales de echilibrul dintre masculi si femele. Se numeste hermafrodism secvential si este un soi de regulator natural al populatiei anumitor specii. Daca intr-o comunitate de pesti "Clovn" de exemplu, avem mai multe femele decat masculi, unele exemplare isi vor schimba sexul pentru a creste sansa de a se putea reproduce. Bineinteles ca acest proces are la baza schimbari chimice si hormonale pe care evolutia le-a lasat sa existe tocmai pentru a perpetua o specie in timpuri mai dificile. In unele zone de pe glob cum ar fi Turcia, pestii care traiesc in apropierea centralelor de deversare a apelor menajere isi schimba sexul, din cauza poluarii cu substante nocive provenite din pilule contraceptive si produse cosmetice, potrivit cercetatorilor, poluarea apelor cauzeaza schimbari fizice semnificative asupra pestilor masculi, care ajung sa treaca printr-un proces de feminizare, din cauza hormonilor absorbiti din apele menajere.
Dar sa lasam un pic pestii si melcii la o parte si sa facem un scurt istoric asupra pilulei contraceptive.

Prima pilula contraceptiva a primit aprobarile FDA (Directia Publica pentru Alimentatie si Medicamente a Statelor Unite) in 1960. Ea continea doar estrogen artificial si efectul ei consta practic in a pacali corpul femeii si a-l face sa "creada" ca este deja insarcinata.
In mod natural, ovarele femeii produc cantitati mari de estrogen in timpul sarcinii, impiedicand eliberarea ovulului de catre ovare. Insa, concentratia mare de estrogen din pilulele contraceptive produse multe femei suferind: atacuri vasculare, infarct, atacuri cerebrale.
Producatorii de contraceptive au micsorat dozele de estrogen de la initial 150 micrograme per pilula, la 30 sau chiar 20 mcg, dozaj mentinut si in prezent. Micsorarea dozajului a redus efectele secundare ca urmare, producatorii de contraceptive au adaugat progesteron sintetic estrogenului din pilula.

Din anul 1960 pana in prezent avem de-a face cu o crestere enorma a consumului de pilule contraceptive ale caror efecte inca nu se cunosc in totalitate.
Daca la pesti exista un hermafrodism secvential, pe bune, la oameni am observat un hermafrodism secvential in gandire. Vedem tot mai des barbati mai efeminati sau femei ce au un caracter de-a dreptul barbatesc. Lucru observat si in moda de altfel, ce starneste intrebarea, de unde pana unde?
Nu sunt un om cu gadirea ingusta dar trebuie sa fie o explicatie logica pentru reversul valorilor sociale din ultimii ani. Daca comunitatile gay erau vazute cu suspiciune si dezgust acum cativa ani, la ora actuala au atras asupra lor atentia publicului cu aberatiile pe care si le propun. Bineinteles ca ma refer la adoptia de copii in familii formate dintr-un cuplu de acelasi sex. Se fac presiuni sociale pe acest fond, ei pe de-o parte cerandu-si un drept nenatural. Pur si simplu nu vor sa priceapa ca nu pot concepe pe cale naturala si de asta se ajung la aberatii sociale. Inca nu exista studii psihologice facute pe familii de acest gen, in care copii se pot dezvolta normal. Si spun normal nu pentru ca am ceva cu inclinatiile lor sexuale, pe care nu le acuz si nu le condamn, doar ca din punct de vedere natural conceperea si cresterea copiilor trebuie sa aiba loc in mod firesc. Mie unul mi se pare de-a dreptul stupid ca acesti indivizi nu inteleg sau nu vor sa inteleaga mersul normal al lucrurilor. Daca intr-o familie formata din doua mame de exemplu, este adoptat un copil, sau una din ele este insamantata artificial, copilul nu va avea exemplele clare de arhietip masculin sau feminin, ci clar un amalgam, sa nu mai aduc in discutie complexul oedipian in cazul in care copilul este de sex masculin.
Daca lucrurile merg in acest fel, poate avem de-a face cu urmatorul pas in evolutie sau involutie, poate ne indreptam spre hermafrodism si poate sexele vor disparea in totalitate ceea ce va schimba cu totul fata societatii asa cum o stim. Nu tu energie depusa pe cautare de parteneri, nu tu ritualuri de imperechere, nu tu nimic de genul asta. Ci poate la o anumita varsta te trezesti gravid(a) si nasti. Si cam atat despre asta.

O degradare a sufletului

2011-03-28T15:37:00.001+03:00

LOCUL:Romania
ANUL:2011
Nimic din ceea ce am vazut sau am invatat nu m-a putut pregati vreodata pentru vremurile infecte in care traim. Sunt tanar si vorbesc poate pentru toata generatia mea. O generatie supusa incercarilor grele lasate de predecesorii nostri care au fost la randul lor ingreunati de predecesorii lor. Un lant intreg de greutati ce atarna acum pe spatele tinerilor, ce dusi de mirajul vremurilor inca mai spera la o schimbare sau la o cale de iesire. As spune ca in astfel de vremuri patriotismul ar fi de folos si ar da un sens national pentru perioada dificila prin care trecem, dar sincer sa fiu nu sunt multumit de directia pe care au ales-o conducatorii tarii noastre si nici de imaginea pe care ne-am creat-o despre poporul nostru. Dainuie in noi un spirit oportunist, un spirit de pisica, ce se lasa ca funza-n vant, in functie de vremuri. Cum sa nu dai bir cu fugiti din moment ce aici abia faci fata de la o luna la alta? Nu ca in afara ar umbla cainii cu colaci in coada.
Nimic nu e mai groanznic decat sa ai chef si energie sa muncesti dar sa ti se inchida usa, fie ca esti subcalificat, calificat sau chiar supracalificat.
Am ajuns sa vad oameni ce isi sterg din CV-uri studiile superioare, pentru ca nu da bine la angajatorul lui si nici la postul de portar la care ravneste. Dar ce poti sa faci? Sa te inchizi in tine si sa germinezi tacit ganduri inaltatoare asteptand ca un pradator sa explodezi la momentul oportun, sau sa te transformi intr-o fiara pragmatica, rece si calculata?
Oricum in astfel de perioade as recomanda cu caldura si activitati ce stimuleaza nu numai buzunarul, ci si sufletul. Asa, ca sa nu ne pierdem in aceste vremuri de tot.

Orizont

2011-03-19T16:59:00.001+02:00

Cat despre viitor, aici sau oriunde, imi este destul de clar ca el apartine oamenilor flexibili, oamenilor ce inteleg ca munca nu este decat o forma de a-si satisface nevoile si a-si castiga existenta, celor ce nu se autoidentifica cu munca lor schimbandu-si radical caracterul, asa cum mi-a fost dat sa vad in anumite cazuri, fie ele si la case mai mari. Am ajuns sa nu mai cred in oameni ce stiu sa faca doar un singur lucru, ce sunt specializati doar pe ceva, ci mai degraba cred in oamenii ce s-au deprins de voie sau de nevoie cu diverse abilitati pentru a da un sens trezitului de dimineata. Acesta categorie are din punctul meu de vedere o imagine mai clara asupra valorii lucrurilor si a serviciilor. Si nu ma leg de specialisti ce au facut cariera, dar din experienta am invatat ca ajungi sa ai o intelegere mai clara si mai intregita asupra lumii si a vietii atata vreme cat cunosti mai multe laturi ale ei. Cei care au mers doar pe o singura directie ignorand alte aspecte existentiale pana la urma, risca sa ajunga niste obiecte imbacsite, inainte si dupa ce trec pragul folosului lor in societate, niste oameni incrancenati care concep valoarea lor doar din pragul carierei si care nu au decenta de as da demisia inainte sa devina de-a dreptul penibili.
Cred in oamenii care nu au timp sa se alinte, in oamenii reali care vad clar ce au de facut, oamenii practici, oamenii pozitivi ce nu se pierd in detalii si care au curajul de a infrunta greul in modul lor.

Ham ham!

2011-03-06T17:18:00.001+02:00

Ca sa ma fac mai bine inteles, iubesc animalele, mai ales cainii, dar in ultima perioada si nu numai, acest prieten al omului a devenit o adevarata povara. Si nu spun ca e din vina lor, ca-s caini si se inmultesc si umbla in haite si cateodata vara cand soarele e puternic, li se incinge creierul si devin mai teritoriali, ci tot a omului care i-a scapat de sub control. Pai cateii comunitari sunt raspunsul la lipsa noastra de grija si resonsabilitate. Desi problema cainilor este una delicata din punct de vedere moral. Da, putem spune ca nu e vina lor ci a noastra pentru ororile din ultima vreme cauzate de acest flagel urban. Au scapat de sub control si oricat de simpatic mi-ar fi catelul din spatele blocului si cei de prin oras, imi dau seama ca sterilizarea lor nu functioneaza ca metoda de control. Nici relocarea lor in masa spre asa zisele "adaposturi" nu s-a dovedit eficienta si in scurt timp si dulcele-mi targ va fi suprapopulat de acesti patrupezi nevinovati, nu ca nu ar fi "lumea cateilor" dupa o anumita ora. Dar oare trebuie sa ajungem sa ne fie frica sa iesim pe strada din cauza lor ca sa luam odata o decizie responsabila?
Atrag atentia ONG-urilor care fac furori prin presa cu drepturile animalelor si fac mitinguri peste mitinguri nu dintr-o reala dragoste pentru aceste animale, sau vreo responsabilitate morala, ci prin simplu fapt ca traiesc binisor pe fonduri europene sau banii primariilor. Pentru cei ce iubesc cateii comunitari si sunt oameni responsabili, nu au decat sa adopte unul. Desi ma indoiesc ca acesti "oameni" implicati au cu adevarat o statura morala verticala si nu doar starnesc tot felul de controverse pentru a-si satisface niste nevoi meschine.
De altfel, rog curiosii si iubitorii de animale sa viziteze adoposturile si sa se intrebe daca le-ar placea sa traiasca o viata intreaga inchisi.
Sterilizarea in masa ar merge in teorie dar pentru asta trebuie o actiune mult mai ampla si iarasi pe banii contribuabililor, iar daca o pereche scapa, e capabila ca intr-un timp scurt sa repopuleze. In medie, gestatia la caini dureaza 63 de zile, adica fix 9 saptamani. Am zis, e o medie. Variatiile normale sunt de +/- 5 zile. Iar cam la 6 luni, teoretic cateaua intra in calduri din nou. Sa nu mai spun ca is capabile sa fete pana la 10 pui dintr-o data.
Nu mai este vreo indoiala ca acesti militanti si iubitori de animale sunt niste bagatori in seama si profitori. Cand se intampla o nenorocire toata lumea ridica din umeri si fluiera a pustiu, cum a fost ultimul caz cu femeia mancata de caini.
Dar nu are rost sa dau exemple din mass-media pentru a-mi sustine puctul de vedere ci fac apel la bunul simt ce a devenit ceva atat de rar in ultima vreme si zic ca nici o schimbare nu se poate face fara actiune si cateodata actiunea cere sacrificii, dar e mai usor sa mergi si sa protestezi si sa fi "Gica Contra" in loc sa adopti un catel.

O viata inchis in cusca nu este viata si cine spune ca e de preferat asa in loc sa piara acela e un las ordinar. Eh, dar aici ne lovim de un alt subiect legat de existenta si nu vreau sa par ca as fi un mosulet cu baston care comenteaza pe "altii" din spatele unui monitor. Eu unul recunosc cel putin ca iubesc animalele dar nu sunt destul de responsabil sa adopt unul, dar nici nu ma pun cu fundu-n drum si zic nu schimbarilor venite din nevoie ca sa le dau un job unor oameni de nimic.
Sper ca problema cainilor sa fie rezolvata intr-un fel sau altul, ca pe urma sa ne intoarcem privirea si asupra semenilor nostri care umplu strazile.
Si ca sa nu inchei postarea intr-o nota sumbra, am sa va las in compania unui mare poet roman.

Cainele Ovreiului
de George Toparceanu

Intr-un an, candva-ntr-o vara,
Nu stiu unde, in ce sat,
Un ovrei mergand cu marfa
Intr-o curte a intrat.
Si cum intra el pe poarta
Cu bagajul la spinare,
Hop, ii sare inainte
Un dulau urat si mare.
„Ce sa fac acum? se-ntreaba
Bietul Itic suparat.
Daca strig sa vie omul,
Pan’ sa vie m-a mancat!
Daca plec pe poarta iara,
As pleca eu bucuros,
Dar dulaul e in stare
Sa m-apuce pe din dos...
Nici incolo, nici incoace,
Eu mai bine stau pe loc;
Si-am sa-l iau cu vorba buna,
Chiar asa sa am noroc!“

Moi Grivei, zic zou, asculta,
De cand umblu eu pe jos
N-am vazut in toata lumea
Un catel asa frumos!
Ma mai duc la targ eu, lasa,
Ti-oi aduce un covrig.
Ce folos ai daca latri?
Parca-ti iese vrun castig?
Moi Grivei, tu esti cuminte,
Ce-ai cu mine de-mpartit?
Am venit la badea Gheorghe,
Ei si ce-i dac-am venit?
N-am sa stau un an la dansul,
Plec indata la haham...
Dar dulaul se repede
Si mai tare: Ham! ham ham!
Stai pe loc! Ai-vei mi-e frica!
Ci pacat ca n-am o pusca!
Badi Gheorghe, badi Gheorghe,
Iesi afara ca ma musca!
Badea Gheorghe iese-n usa,
Da c-o piatra dupa caine
Si-apoi zice: Nu te teme!
Tine-ti inima, jupane!
Nu stii vorba romaneasca
De la mosi-stramosi lasata,
Ca un caine care latra
Nu te musca niciodata?
Stiu proverbul zice Itic
Ca-l avem si la ovrei,
Stiu prea bine... dar e vorba
Daca-l stie si Grivei!

Tu

2011-02-27T13:57:00.001+02:00

Esti o inventie a mintii mele. Existenta ta este legata de dorintele mele. Ai aparut din cel mai adanc cotlon al imaginatiei mele si te-ai materializat contrar legilor firesti, continuand sa existi atata vreme cat cred in tine. Te-am proiectat spre lumea materiala in timp ce calatoream cu gandul prin reteaua infinita a timpului si a spatiului. Sa nu-mi ceri vreodata socoteala pentru existenta ta si sa nu plangi prea tare atunci cand ma pierd in visare uitand de tine. Cateodata te uit, alteori te transform si imi reintorc privirea spre tine doar ca sa-mi domolesc setea si sa ma regasesc. Eu? Eu sunt o nascocire a altei minti ce din nevoie sau plictiseala m-a zamislit ca sa-i fiu pe ascuns muza. Ne transformam dupa nevoile altora si transformam la randul nostru ca sa ne satisfacem curiozitatea, astfel cu pasi inceti parcurgem drumul spre cunoastere, caci cu fiecare dorinta implinita, ne implinim si noi, ajungand la un final sa ne trezim din visare. Si daca obiectul dorintei mele se materializeaza luand diferite forme in diferiti timpi, atunci si fricile mele apar in planul real. Dar daca sunt un vis din alta minte, am sa ma chinui sa dorm, caci nu pot sa-mi pierd farama de identitate pe care o am, aceea de a visa la randul meu.
Din cercul inchis de proiectie si vis, vis si proiectie, apar uneori adevarate catastrofe ce disturba temporar reteaua de vise. Tu sa ma visezi si in acelasi timp eu pe tine.

Saturatie

2011-02-25T03:07:00.002+02:00

Spre asta ne indreptam. Daca deja unii dintre noi nu au ajuns acolo. Lumea are mult mai mult decat are nevoie, iar in zbuciumul zilnic apar vise si fantasme superficiale sub forma de moft. Iar mofturile, impuse de undeva de sus, ne dicteaza existenta si ne fac sa uitam de esenta noastra. Ridicolul existentei la ora actuala nu consta in lupta pentru devenire, ci zbuciumul constant spre a acumula "chestii" de care ne putem foarte bine lipsi. Din vartejul ridicolului nu ne poate scoate nimeni, decat noi insine. Ce rost are sa-ti petreci viata gandindu-te la ceea ce nu ai sa ai, sau atat de mult la ceea ce vrei in detrimentul a ceea ce ai deja.
Traiesc pentru ca traiesc si atat. Nu am nevoie sa fiu in pas cu moda, sau sa am ultima masina sau ultimele aparate electrocasnice in casuta mea nou mobilata ca sa fiu fericit.
Nu am nevoie de un omulet care sa-mi sugereze ce sa port sau ce sa mananc sau cum sa arat. Cred in lucrurile ce la prima vedere par mici, cred intr-un trai decent, lipsit de nevoi, dar nu am sa ma pacalesc inchinand de buna voie in fata acestei noi religii. Si daca intr-o zi te trezesti ca nu ai cat ti-ai fi dorit, las-o asa! La ce ai nevoie? Intr-o zi oricum ai sa mori si doar nu ai sa le cari cu tine. De altfel un trai prea bun nu stimuleaza creativitatea sau mintea. Si dau ca exemplu tarile dezvoltate economic care inca importa creierase est europene doar din simplu fapt ca la ei nu mai e. Toti sunt bine hraniti, bine imbracati si foarte plicticosi, foarte departe de ceea ce inseamna a fi.

P.S. Iar in zilele in care esti deprimat, sa te gandesti ca odata ai fost cel mai rapid spermatozoid!

Hipsteri: episodul 2

2011-02-17T22:09:00.000+02:00

Dupa cum spuneam in episodul anterior, "Confuzul" se infiltreaza cu foarte mare usurinta in toate mediile sociale, desi are o predilectie spre arte. Ii place sa se exprime intr-un mod creativ netinand cont de tehnici sau pareri avizate, pentru ca cei "avizati" sunt mainstream, iar tehnicile sunt "asa de...acum cinci minunte in urma". Social vorbind, nu putem vedea o ierarhizare clara, conducerea este luata prin rotatie din cand in cand de cel care reuseste prin sunete sau gesturi "hip" sa preia cuvantul, sau cel care a reusit sa ii faca pe ceilalti sa-si dea seama, ca el stie ce spune. De altfel putem observa o afinitate spre matriarhat, in general femelele din aceasta specie avand o initiativa mai mare decat masculii. De-a lungul studiului social, am observat in unele cazuri si mai ales atunci cand au stima de sine scazuta, plimbandu-se la brat cu masculi din alte specii, femela avand o abilitate de a simula cu foarte mare acuratete diferite stiluri, chiar daca nu reuseste sa le mentina pentru multa vreme. Desi nu recunosc asta si cred ca lupta pentru a fi individuali si unici, putem observa ca avem de-a face cu o minte de stup sau cel putin o constiinta comuna, care vorbeste prin actiunile lor. Din nevoia atroce de a iesi in evidenta, Hipsterul refuza initial orice conventie sociala sau morala, cum ar fi remuneratia,(el optand mai degraba pentru troc), dar presat de timpurile care sunt atat de "prezente" il putem observa uneori lucrand in libarii, ceainarii si fast food-uri cu specific exotic sau vegetalo-natural, iar atunci cand nu lucreaza in aceste lacasuri le frecventeaza cu un adevarat interes metafizic, neinteles de catre omul de rand. Libraria sau ceainaria fiind pentru el un lacas de cult, un loc unde el mediteaza si se bucura de internetul gratis de tip WI-FI.

Atentie: au fost depistati in anumite librarii si hipsteri ce prefera cartile numai in format audio, cititul fiind iarasi prea mainstream.

In anumite conjuncturi sociale, ii vedem cum din ironia lor naturala pentru orice, devin de-a dreptul acizi si "hateful" cu exemplare din alte specii. Daca te trezesti deodata in parc sau in librarie, carciuma sau club fiind fixat, atunci ar fi cazul sa parasesti locatia, nu de putine ori reusind sa iti strice buna dispozitie prin felul in care te judeca din priviri.

Daca aceasta subcultura venita din America anilor 40 ca un curent ce asculta muzica
jazz, a ajuns in zilele noastre la aberatii gen, Drum and Base si Indie rock, filme independente de care nimeni nu a auzit, autori obscuri si o afinitate spre lucrurile experimentale de dragul de a fi non-mainstream, la noi a fost preluat si imbratisat de acele exemplare din societate care au descoperit ca a spune "NU" si a fi "Gica Contra" e misto si unic.
Desi in epidodul anterior am spus ca nu exista leac pentru aceasta pleava, am descoperit pe parcurs ca un astfel de curent ce aduce la rang de fetish autenticitatea de dragul de a fi autentic, va disparea in momentul in care, Hipsterus Falsus Vulgaris, trezit din somnul ratiunii va realiza ca a facut un curent din a fi autentic, de aici rezultand ideea ca un curent este ceva mainstream, ceea ce inseamna multe scurtcircuitari la nivel de sinapse pentru acesti copii neintelesi.
Desi istoria ne invata ca multi dintre ei vor migra spre alte subculturi sau specii, probabil vom mai avea de suportat prezenta lor inca ceva timp, datorita incapatanarii native a Hipsterului, dar sa inchidem un ochi in prezent, macar de dragul biodiversitatii.

Traducerea si adaptarea: Cipilica cel Rau

Hipsteri

2011-02-10T03:27:00.005+02:00

Denumire completa: (Hipsterus Falsus Vulgaris) sau "Confuzul"

Prinsi in epoca vitezei, acesti omuleti au reusit sa atraga atentia societatii prin omleta de idei si stiluri de care dispun. Multa vreme a fost confundat cu Metrosexualul sau Pitiponcul. Il recunoastem dupa fularul de tip arabesc sau "Shemagh" pe care il poarta cu mare fast in jurul gatului, netinand cont de conditiile meteo. Desi ii plac la nebunie jocurile de lumina, musai trebuie sa poarte o pereche de ochelari vintage sau retro fie ea cu lentila colorata sau nu. Adesea isi acopera capul cu o palaria de tip "Smiley", sau lasa sa se vada freza slutita in mod special, spre a arata celorlalte surate nonconformismul lui. Este foarte mandru de lucrurile pe care le face, de asta fumeaza numai ce isi ruleaza cu propria mana, desi il putem vedea tragand si din pipa si de ce nu, la ocazii speciale Parliament Lights. Ii plac blugii stramti, iar atunci cand vine vorba de blugi, nu face diferenta intre sexe, de aceea il vedem de multe ori imbracat cu blugi de dama. Pe mana poarta un ceas mecanic ce nu mai functioneaza de multa vreme, dar se pare ca limbile inghetate pe cadran ii confera acestui copil teribil o placere deosebita. Fie ca poarta o haina de trening sau o camasa stramta, pe deasupra isi trage cate un sacou sau o vesta imprumutata. Iar cand vine vorba de incaltaminte, de la ghete rosii pana la bascheti Converse, acestia fiind de preferat, nimic reusind sa opreasca acesta mica aberatie cromatica.

Ii place sa care dupa el un rucsac sau o geanta de tip postas unde se pot gasi viniluri stand alaturi de laptop, Cola de vanilie sau Doctor Pepper si nelipsitul aparat de fotografiat, Hipsterul fiind un mare fan al fotografiei si organizand de multe ori tot soiul de evenimente pseudoculturale.
Il poti gasi stand pe banca in parcuri, plimbandu-se cu bicicleta de oras, colindand magazinele hand made si second hand.

Se hraneste in principiu cu hrana bio si are o adevarata obsesie pentru lucrurile crescute in mod natural. Atentie ii place la nebunei tofu si laptele de soia.

Musculatura fesiera este bine definita datorita orelor suplimentare petrecute in pozitie erecta si nu musai de la mersul la sala, pe care acesta nu il va recunoaste vreodata.
De altfel este stiut ca un Hipster nu va recunoaste vreodata ca e Hipster, dar il putem ghici si dintr-o mie daca ii cunoastem secretul. Desi combina stilurile vestimentare cu o foarte mare nonsalanta, tehnologia de ultima ora cu cea de acum doua decenii, nu suporta lucrurile "mainstream", acesta avand o adevarata aversiune fata de lucrurile cunoscute, fie ele din domeniul artei cinematografice, a muzicii sau a artelor vizuale.
Mare atentie, nu intelege prea multe dar pacaleste destul de usor. Un Hipster adevarat nu o sa-ti citeasca o carte scrisa de un autor cunoscut, ci mai degraba isi va pierde timpul rasfoind ceva obscur, vreun catalog despre design interior, peisaje urbane sau reclame vechi, atata vreme cat nu e cunoscut de marea masa de oameni el este fericit. Social vorbind acesti oameni falsi care au luat de buna ideea de a avea un pic din fiecare dauneaza sanatatii psihice a celor din jur. Pana si identitatea sexuala a lor nu este clar definita, lasand loc de orice fel de interpretare, astfel daunand grav imaginii comunitatilor gay. Aceasta noua pleava sociala, imprumutata din vest, face ravagii printre tineri si adulti deopotriva, nefiind gasit pana la ora actuala un leac pentru acest cancer social-cultural.
Daca ii vezi ca se aduna in grupuri, clar pun la cale vreun spectacol de teatru, sau expozitie fotografica, promovand la nesfarsit mediocritatea de care dau dovada. Mare atentie, este mai daunator decat Manelistul, deoarece acesta da dovada de un IQ mai ridicat si prin natura sa mixta si "multi" reuseste sa se infiltreze cu usurinta prin toate mediile sociale.
Dar despre aceasta vom vorbi in episodul urmator.

Dans

2011-02-06T19:30:00.000+02:00

Dansul de weekend va ramane mult timp crezul meu. Nu imi plac pasii prestabiliti, nu imi place sa ma gandesc la ritm, ci sa ma las in voia lui. Imi place sa dansez oriunde, oricand si cu oricine, fie pe jos, pe mese sau pe bar. Imi place sa dansez pentru ca timpul se scurge mai greu, si daca muzica e cunoscuta atunci reusesc sa pulsez odata cu lumea din jurul meu. Dansul e o forma de spiritualitate, e un mod de exteriorizare a entuziasmului dat de pulsul vietii, de comunicare nonverbala cu cei din jur si cu tine insati, dar si de a citi oamenii din jurul tau. Nu toata lumea danseaza de dragul dansului si a ludicului ci unii doar vor atentie si nereusind sa o atraga intr-un mod placut asteapta pana ce se canta o piesa mai energica ca sa se izbeasca unii in altii strigand practic "nu stiu sa socializez altfel, baga-ma in seama!". Nereusind sa inteleg vreodata acest act brutal de socializare fortata, l-am privit tot timpul cu desconsiderare. Nu numai ca e impotriva ideii de exprimare individuala fortand practic mana celor din jur spre a fi precauti, ca sa nu se trezeasca in mijlocul "dansului", ci prin el insusi ii face pe toti sa fie la fel. Practic nimeni sa nu fie mai cu mot decat celalalt ca vezi doamne ne place la gramada. Dar pe langa acesti omuleti, mai avem o categorie, "the haters" care stau si se uita ca "viteii la poarta noua" incercand un soi de intimidare, proiectand nesiguranta lor pe cei ce reusesc prin pur entuziasm sa atraga privirile celor din jur. Si ca sa nu deviem de la subiect, dansul nu se numeste POGO ci Slam Dancing sau Moshing (sursa Wikipedia), ca macar sa stiti cum se numeste, daca tot va place asa de mult dansul sincron.

Wants and needs

2011-02-01T17:31:00.003+02:00

Exemplu: Esti mic si te plimbi cu bicicleta. Bicicleta ta se strica si stai o perioada fara bicicleta. Observi in cartier pustiul cu ochelari roz de soare cu bicicleta noua. Inevitabil va imprieteniti doar-doar sa prinzi cate o tura cu bicicleta lui, te simti bine si numai ce incepi ca si termini, neputand sa faci ture mai mari ca sa nu iesi din raza lui vizuala si prin urmare sa nu-l panichezi. Mai trece o vreme fara bicicleta si stanjeneala de a cere se evapora in zilele insorite de vara. Si zilele trec si lucrurile intra intr-un soi de normalitate. Pana intr-o buna zi cand esti refuzat din senin. La inceput te manii, pe urma te enervezi, pe urma te agiti, obosesti, te intristezi si pleci acasa. Urmaresti de la geam pe pustii din cartier cum se joaca si is fericiti etc. Te gandesti ca mersul cu bicicleta nu e asa de amuzant pe cat credeai. Incepi sa te ocupi de alte activitati, sa iti gasesti alte lucruri de facut, pe urma realizezi ca mersul cu bicicleta e de fapt amuzant, te agiti, pe urma obosesti si te intinzi. Neputand sa faci nimic ca sa schimbi situatia incepi sa te gandesti ca odata ai sa te faci mare si ai sa apari cu cea mai tare bicicleta ever, ca sa vada si altii cum e. Sa incercam sa dam un fast forward aici...si suntem prin liceu. Deja de mult ai descoperit sexul opus si lucrurile incep sa prinda o completa alta forma dar in fond raman la fel. Aici e cool sa fumezi pe ascuns, sa pui sticla de vodka la gura si sa nu o lasi pana nu se termina, and so on and so forth.....fast forward din nou...si esti pe undeva prin facultate si te uiti cu jind la motociclisti cum se plimba dintr-o parte in alta facand galagie tu fiind pe bicicleta de mult visata...
Inca un pic de fast forward si.....noul job ce promite in cateva luni motorul de mult visat...si dupa vreo 3 luni primesti un telefon de la prietena ta care-i gravida.
Bineinteles ca incepi sa te gandesti ca poate motorul ala ar putea sa astepte si poate ar fi bine sa iti cumperi o masina, inevitabil te casatoresti, ala mic creste ii cumperi bicicleta care i se strica si nu ai de gand sa o repari ca sa vada ce inseamna un lucru. Trece timpul, imbatranesti si intr-o zi te uiti in oglinda in timp ce nepotii se fugaresc prin casa si te intrebi, de ce? Wtf? Unde ai gresit? De ce toate lucrurile astea din jurul tau? Cand de fapt tot ce ti-ai dorit era o pereche de ochelari pe fata in timp ce calaresti un motor ca sa le arati gagicilor de liceu ca esti cool!

Timpuri

2011-01-21T16:37:00.001+02:00

Da, sunt fericit, in ciuda faptului ca traiesc intr-un deceniu dubios. Dar ce generatie pana la urma nu a zis asta despre timpurile in care a trait ea? M-am nascut cu o afinitate pentru oameni si pentru arta si desi timpurile nu ma ajuta sa scot din mine ceea ce zace si creste intr-un mod tacit, imi acord timp sa ma acomodez cu valurile vremii. Si ma gandesc ca bunicii au prins un razboi si un refugiu, parintii comunismul, iar eu vremuri incerte dar si vremuri ale schimbarilor. Vremuri in care dusmanul nu este unul materializat ci umbla mai degraba ca un spectru ce activeaza intr-un mod insidios, manipuland marea majoritate dupa bunul lui plac. Si totul pentru ce? O bucata in plus de tarana. Caci in fond lumea in care traim nu s-a schimbat si nici noi ca oameni. Cei care conduc lumea raman cei influenti si bogati, lacomi si mucegaiti, fara o viziune larga asupra vietii, nestiind sa faca decat ceea ce au facut tot timpul, sa-si pastreze averea. Adevaratii lideri sunt recunoscuti post-mortem si eroii la fel, iar vizionarii care nu pot fi "controlati" sunt impinsi in tarana. Si asta a fost de la inceputuri, caci lumea nu e perfecta, ci penduleaza intre haos si armonie, iar cand lucrurile materiale o indestuleaza pana in punctul in care aceste lucruri nu mai au aceeasi valoare, se simte ghiftuita si ca dupa o sarbatoare cauta inebunita acel "ceva" care sa ii redea gustul inapoi, gustul pentru viata. Atunci umila isi intoarce privirea spre acei visatori uitati, spre cei ce au avut rabdare, sezand in coltul lor si asteptand, pana ce "gloata" s-a ghiftuit, sa le zica o poveste. Si poate intr-o zi vor reveni si aceste timpuri, caci acum, lumea inca fuge dupa averi de natura efemera iar rostul artei ce de-a lungul timpului a existat pentru a inspira si pentru a inalta spiritul omenesc spre lumina si intelepciune s-a transformat si ea treptat intr-o afacere ieftina, ce ii da neghiobului ce-i al neghiobului, promovand non-valori si divertisment insipid. Dar acestea sunt timpurile de acum si trebuie sa ne adaptam vremurilor si poate vom reusi sa trecem si peste aceasta perioada.

Aimless

2011-01-14T01:10:00.000+02:00

Daca ar fi un cuvant care sa descrie generatia din care fac parte cam asta ar fi. Si spun asta privind in jurul meu o gramada de potential risipit pe vise mai degraba imprumutate decat visate. Oameni de esenta buna care s-au pierdut pe drum cautandu-si locul si rostul, care impinsi de nevoi mai mari sau mai mici au preferat orice activitate, doar ca sa scape de responsabilitatea de a fi cu ei insisi, ca intr-un final sa ajunga sa isi deteste existenta. E mult mai simplu sa traiesti din inertie decat sa incerci sa faci fata lucrurilor care te macina cu adevarat, iar ca sa realizezi asta trebuie sa fi contemplativ si sa ai energia necesara sa incepi sa privesti inlauntru decat in afara. Dar nu vei intelege asta decat atunci cand impovarat de o existenta insipida si lipsita de tel ai sa ajungi sa te intrebi unde naiba a trecut timpul?
Caci timpul trece, desi ne incapatanam cateodata sa gandim ca nu e asa, sau ca vom fi vesnic tineri si vom avea tot timpul acelasi imbold si aceeasi putere doar sa descoperim incet cum intr-o zi ne uitam in aceeasi oglinda, iar oglinda nu se mai uita la noi.
Dar niciodata fuga de lucruri nu rezolva nimic intradevar, ci doar amana o perioada inevitabilul. Totusi daca te incapatanezi sa maresti pasul in fuga nebuna de tine, ai sa fi castigat pe moment cu un pic mai mult timp pana la punctul terminus, pana in momentul in care trebuie sa te opresti si sa reflectezi.
Nu inclin musai inspre stoicism dar nici spre ridicolul evadarii (de dragul evadarii) din realitate prin diverse scuze. Unii gasesc arta ca evadare din cotidian altii autodisciplina iar altii sunt atat de preocupati sa-si gaseasca cai de scapare incat nu mai inteleg nimic.
Daca vrei sa reduci viata la absurd atunci ai trei lucruri de urmat: sa mananci, sa supravietuiesti si sa te reproduci. Si facand aceasta schema primordiala poti sa te intorci inspre ea atunci cand lucrurile devin prea confuze si existenta devine prea apasatoare.
Nu existi decat din pura intamplare, nimeni nu a pregatit ceva special care sa fie fix pentru tine, iar intr-o zi, desi ti se pare departe si nici macar nu te gandesti pana acolo, ai sa mori.
Savureaza "detaliile vietii" in orice forma ar fi ele, incearca sa intelegi din timp ca nimic nu e vesnic, ca totul e intr-o continua schimbare. Universul nu lasa sa se risipeasca nimic, materia e intr-o continua transformare si odata cu ea si tu. Da drumul!

Atunci si acum

2011-01-10T01:11:00.000+02:00

Hai sa o dau pe aia dreapta, nu pot sa imi imaginez acum viata fara telefon mobil sau internet. Poate ca suna tampit dar zilele astea am avut telefonul blocat si am realizat adevarata dependenta de tehnologie. Imi amintesc ca atunci cand a aparut telefonia mobila lumea o privea cu o oarecare circumspectie si desi era oarecum la indemana inca nu se stia adevaratul impact care avea sa zguduie fundatia societatii moderne asa cum o stim. Numai ideea ca poti sa fi gasit si sa suni de oriunde, oricand era atat de hi-tech, incat abia pe masura ce industria a evoluat, lumea si-a schimbat incet parerea si a inceput sa nu mai priveasca asta ca fiind un simplu moft pentru oameni cu bani. Sa nu mai vorbim de internet si de posibilitatile pe care le-a adus odata cu aparitia lui. Bineinteles ca odata ce ai muscat din marul tehnologic e foarte greu sa te intorci la origini. Imi amintesc ca sunam pe fix, iar pe vremea cand sunam pe fix era acea boala de a tine fixul undeva pe hol, unde toata lumea are acces, iar cand sunam pe fix tot timpul trebuia sa intreb frumos daca este familia pe care o caut, daca domnisoara cutare este acasa, pe urma urma o serie de intrebari legate de propria persoana si anume cine sunt, ce vreau si nu in ultimul rand in ce calitate sun, ca imi facusem si o anumita tehnica, daca nu raspundea "ea" atunci intrebam daca e familia X si scapam cu un raspuns scurt:
-NU! Greseala!
Si acum sa nu mai zic de acele familii moderne care detineau nu unul ci doua telefoane fix, si daca erai destul de istet sa pacalesti in prima instanta parintii mult prea grijulii, cadeai sigur in plasa celui de-al doilea telefon si te trezeai a doua oara ca ti se inchidea telefonul in nas. Asa era pe atunci, lumii ii placea sa asculte la telefon, iar in timp ce aveam o discutie cat se poate de inofensiva, auzeam cum se ridica celalalt receptor si atunci stiam ca e momentul sa o tai din scurt. Nu ca acum nu s-ar asculta telefoanele mobile, dar asta e alta poveste.
Imi amintesc ca trebuia tot timpul sa conduc fata acasa si nu pentru ca era o modalitate de a arata ca sunt gentilom si nu am sa o las sa se plictiseasca pana acasa, ci pentru ca lumea era mai salbatica si chiar se intamplau lucruri si pana ajungeai la un telefon fix erai de mult taiat, talharit etc.
De altfel stabilirea locului de intalnire si a orei era un obicei foarte obisnuit, deoarece nu prea aveai cum sa te eschivezi si din cate tin minte erai privit cam aiurea daca nu veneai la intalnire. Si astea sunt doar cateva exemple la repezeala, caci lista ar putea continua mult si bine, starnindu-mi din ce in ce mai mult intrebarea, cum naiba socializa lumea atunci?
Eu unul imbratisez ideile noi de dragul progresului si privesc la randul meu cu circumspectie pe cei ce spun ca atunci era mai bine, pe acei nostalgici de dragul nostalgiei, pe acei retro intarziati. Eu stiu un lucru foarte clar, daca echilibru nu e, nimic nu e, daca internetul il rezumi doar la a cauta pornografie si te feresti de site-urile de socializare doar pentru ca esti mai greoi de cap sau te crezi mai cool pentru ca nu iti plac lucrurile mainstream, atunci stai in grota ta, pentru ca nu ai inteles nimic! Sunt un homointernetus si ma mandresc cu asta, da imi place telefonia mobila pentru ca pot sa sun si sa zic nu am chef sa ne vedem azi si nu ma deranjeaza sa fiu gasit oricand. Imi place sa mentin legatura cu oamenii dragi si sincer fara aceste "dracii" moderne nu vad cum as putea.
Si sa nu te trezesti sa-mi zici ceva de scrisori prin posta si chestii dinastea!
Adevarul e ca luam tehnologia si lucrurile care ne sunt la indemana acum mult prea usor, dar ajungem sa ne dam seama de importanta lor, de felul cum sunt o parte din viata noastra si ca fara ele lumea ar fi mai gri.

The Kite

2011-01-06T05:07:00.000+02:00

Daca ar fi sa ma gandesc la vreo imagine sau un simbol care sa-mi exprime visarea si libertatea in forma ei cea mai pura, atunci in minte imi vine imaginea unui pusti care alearga incercand sa isi ridice zmeul. Alearga, iar pe masura ce zmeul lui se ridica purtat de vant, entuziasmul lui creste si simte cum isi ia si el zborul. Asa ciudat si frumos lucru, ca un pusti cu un zmeu sa traiasca un moment de simbioza deplina. Unul altuia insufletindu-si viata, traind intr-un echilibru perfect, amandoi tinandu-se doar de un fir de ata. Si zmeul se inalta sus, sus, sus si visele lui odata cu el. Facandu-si loc printre norii pufosi saluta din zbor cu coada lui lunga iar pustiul face cu mana inapoi. Din ce in ce mai sus, pana ce ajunge la capatul atei si se tine bine de ea caci vantul incepe sa smulga zmeul si sa-l smuceasca asa incat cu bucurie dar si cu regret ii da drumul sa se-nalte acolo unde ii este locul. Si il urmareste cu privirea pana ce dispare bucurandu-se ca l-a inaltat. Pe urma pleaca spre casa asa cum a venit, visand.

Anul nou

2011-01-04T01:42:00.000+02:00

Si desi nu cred musai in sfarsit de an si inceput de an caci timpul nu e chiar asa de fix precum credem noi ca e, am sa ma las in voia impulsului si am sa cred ca s-a mai dus un an. Nu stiu cum a fost pentru restul dar pentru mine 2010 a fost un an zbuciumat tare din multe puncte de vedere, dar care spre sfarsit a inceput sa se linisteasca si sa se aseze. A fost un an de cautari si regasiri, de noi inceputuri, de schimbari si transformari si chiar daca nu a fost nimic din ce mi-am dorit, futui, a fost un an bun pana la urma. Am invatat multe de la oamenii pe care i-am cunoscut dar si mai multe de la cei pe care nu i-am cunoscut, m-am agitat ca un "Pepsi" ca intr-un sfarsit sa reusesc sa ma regasesc si nu, nu mi-am pus o dorinta odata cu noul an, pentru ca nu vreau sa-mi "stric" norocul si sa se intample ca de obicei, adica fix invers. Dar daca nu mi-am pus o dorinta, anume ca sa se indeplineasca, sper macar ca anul asta sa fie mai bun si sper ca lucrurile sa capete un oarecare sens nu numai in particular dar si in general. Si sper sa am mai mult timp de petrecut cu cei dragi si mai putin cu cei ce nu conteaza. Si sper ca cei ce alearga dupa vise sa ajunga sa le apuce macar de coada sau daca nu, sa se opreasca din alergat si sa le faca pe ele sa vina alergand indarat. Si sper sa nu mai dezamagesc asa de mult pe cei din jurul meu si mai ales pe mine, si mai sper sa fie un an bun in pizda ma-sii, pentru ca meritam!

Trippin

2010-12-23T22:06:00.000+02:00

Ca un Kraken din trecut,
Mii tentacule se-ntind
Sa m-ajunga sa ma prinda
Sa ma sfasie-n bucati.

Fug cum pot si nu ma-ntorc,
Ca sa vad cum vin soiase
Zeci de brate noduroase
Cu ventuze pofticioase.

Simt cum lumea asta mica,
Peste noapte se preschimba
Si devine si mai mica.
Iar bat pasul stand pe loc!

Ele vin si ma-nconjoara,
Labirint de carne vie.
Nu ma lasa ca sa scap
Si ma chinuie si tip.

Simt cum viata mi se scurge
Negasind o cale anume
Ca sa scap din prinzatoarea
Ce se strange tot mai mult.

Si simtind ca-mi suna ceasul,
Cu un ultim mic efort
Trag aer in piept cat pot
Expirand pe-un hohot.

Luminite

2010-12-20T05:16:00.001+02:00

Si iata ca vin momente si vor veni momente cand cu totii avem nevoie de o luminita care sa ne directioneze catre un loc mai bun, sau doar ca sa ne dea contrastul necesar incat sa ne dam seama ca stam in intuneric. Dar ce se-ntampla daca sunt mai multe luminite? Unde ne indreptam atunci? Care e luminita cea buna? Atunci e momentul cand dansam cu luminitile si radem alaturi de ele si inventam constelatii noi si vorbim cu ele. Atunci sunt momentele cand o saptamana trece intr-o zi si o zi intr-o secunda, caci timpul e relativ in felul lui si nu e de mirare ca din toate lucrurile adevarate sau inchipuite, materiale sau imateriale, timpul tine cont doar de intensitatea cu care e tratat. Dansul luminitelor te poate vraji si te poate tine pe loc o perioada lunga sau scurta de timp depinzand de intesitatea cu care il tratezi, dar drumul trebuie urmat. Si atunci cand esti intr-o fundatura nestiind care e drumul spre casa, si nu vezi incotro sa o iei nu ai ce face decat sa cauti prin intunecime, luminita care palpaie undeva in departare. Si astepti, si astepti, si astepti si nu stii exact cat timp a trecut dar ai o vaga impresie ca a cam trecut ceva, iar atunci te gandesti ca poate luminita ta a plecat cu alta luminita si le doresti numai bine pana la urma, dar cum naiba sa ajungi "acasa" cand nu exista iluminat stradal si depinzi de niste "luminite" care sa-ti ghideze drumul, de niste manifestari de scurta durata a unui Zenith discutabil ce pare de-a dreptul ghidus cand reusesti sa-i observi ironiile subtile. De aia stai jos si te uiti la luminite si razi si dansezi cu ele si canti si astepti si mai ales observi, te uiti la ele si observi daca vreo una isi schimba atitudinea sau daca are destula sclipire ca sa reziste tot drumul. Dar pana atunci admiri peisajul si parca asa cel putin trece si frigul noptii, iar gandurile ca esti departe de unde ar trebui sa fi au tendinta sa inghete ele, in locul tau.

Oboseala

2010-12-06T15:02:00.000+02:00

Am inceput luna in forta cu diverse activitati mai mult sau mai putin banoase, m-am ascuns cat am putut de frig, iar acum imi incep incetisor practica. M-a cuprins o oboseala nebuna si o lipsa de somn mai nebuna decat oboseala. Am observat ca odata cu instalarea frigului am inceput si eu sa fiu nitel mai rece, desi ma straduiesc sa nu cad in latura asta. Ce e drept mi-am cam schimbat usor stilul de umor, spre uimirea unora si delectarea altora. Dupa ce vreo 2 luni de zile mi-am inceput diminetile discutand despre cancere si tot soiul de boli mai mult sau mai putin interesante, am urmarit tot felul de imagini care pe masura ce derulau, deveneam mai imun, steril, inert. Exact ca atunci cand ninge afara, poetica moarte a naturii, ce linisteste sufletele infierbantate de caldura verii, de ganduri ce nu se pot abtine sa existe si de orice fel de traire prea puternica. Iarna oboseste si odihneste ba chiar motaie si te curata cumva. Am sa ma bucur totusi de ce are sa-mi ofere acest anotimp simpatic. Vinul fiert, diverse activitati prin zapada, bucuria de a ajunge intr-un loc cald si hai treaca de la mine si sarbatorile, (if your in too that).Cu alte cuvinte vorba italianului, "E dolce fare di niente"! Si daca tot is in pragul sarabatorilor, promit ca la anul ma fac om serios!

Reverie de weekend

2010-12-01T18:59:00.000+02:00

Joia trecuta am luat un tren spre capitala si pe masura ce ma indepartam de orasul natal cu atat de tare ma afundam intr-o reverie. Drept urmare, nici drumul nu a fost lipsit de insemnatate, atmosfera a fost placut intretinuta de un barman foarte spiritual si vreo cateva personaje interesante ale caror indentitate nu o voi divulga. Se facea ca eram din nou actor si lumea era incantata ca ma vede. Mi-am umplut bateriile distrand persoane dragi, m-am plimbat tantos si sumar imbracat, caci era cald atunci pe strazile Bucurestiului, m-am reindragostit si dezindragostit cu viteza luminii, m-am reintalnit cu persoane de mult uitate, m-am revazut cu prieteni vechi si noi, am oftat in treacat la privirile ademenitoare, mi-am iubit publicul din jurul meu, am sarit in sus de bucurie si pentru o clipa m-am desprins de pamant. Clipa aceea a fost atat de puternica, incat cand m-am trezit din nou acasa, m-a luat un soi de greata si durere, ca dupa o noapte de betie, iar vorbele unui foarte drag prieten imi rasunau in cap iar eu ii dadeam dreptate. "Arta (cu adevarat) este un moft", unul prea costisitor pentru mine, cel putin acum. Asa ca mi-am dezbracat usor si cu parere de rau haina colorata a ludicului, am lasat visele deoparte si am imbracat halatul meu alb, care va fi cel mai mare rol de pana acum, ultimul, si cu o voce de "Piersic" va zic tuturor ca "va pup mai ciocoflenderilor".

P.S. Cipilica transmite calde salutari liderilor Romaniei, de ziua ei!

Furtuna la orizont

2010-11-23T15:28:00.000+02:00

Declar razboi lasitatii, prostiei si autosuficientei, a lucrurilor luate de-a gata, fara sa fie digerate, fara sa fie filtrate prin ratiune si bun simt. Declar razboi micimii sufletesti a oamenilor ce isi duc existenta intr-o ignoranta atroce, celor ce nu vor sa primeasca idei noi, ce nu vor sa-si deschida mintea si sufletul spre progres. Celor cu frica de responsabilitatea de a fi liber si a celor ce inchina capul fara a se intreba de ce sa inchine capul. Celor ce iau autoritatea ca adevar si nu adevarul ca autoritate. Declar razboi necrofagilor ce se hranesc cu lasitatea si ignoranta oamenilor. Democratiei prost intelese care a lasat drumul deschis oricarui troglodit sa isi exprime punctul de vedere astfel calitatea fiind invinsa de cantitate. Declar razboi non-valorilor sustinute de suratele ei dragi (ignoranta, superficialitatea, prostul gust si cel mai rau dintre toate, "decat deloc, mai bine ceva"). Declar razboi mercantilismului bazat pe lucruri supraestimate ce mi-ati umplut mass-media si strazile cu tot felul de kitsch-uri spunandu-mi ca ele sunt idealul feminin si ca asta imi doresc de fapt. Celor ce intorc si celalalt obraz fara sa intrebe de ce. Celor ce se lamenteaza si spun ca locul unde s-au nascut e de cacat si alte locuri is mai bune (acestora le amintesc ca omul sfinteste locul nu invers).
Declar razboi acelor "scuze pentru viata" ce imi inspira oxigenul in timp ce se gandesc cum sa isi satisfaca nevoile de baza, marindu-si masa corporala intr-o sfidare continua a naturii. Acelor femei ratate care isi gasesc in final ca scop in viata procreerea ca raspuns a cautarilor lor, distrugand la randul lor alte vieti. Declar razboi lui Uroborus, acelui sarpe ce-si suge proria pula, ce ma duce cu gandul la marea majoritate a umanitatii. Declar razboi acelor oameni agresivi ce isi impun punctul de vedere prin forta si nu prin argumente. Falsei modestii, fatarniciei de dragul diplomatiei si lasitatii oamenilor conservatori ce sfideaza astfel prin atitudinea lor, cu alte cuvinte iti spun in fata ca ei detin adevarul. Acelor oameni pacaliti de sistem ce se cred liberi nevazand lantul aurit si insiduos al creditelor bancare, ipotecare etc.(sclavi ai sec 21). Acelor oameni pudici, ce au o problema cu corpul uman astfel persecutand naturalul si frumosul. CNA-ului, ce nu are nici o problema cu necrologul de la ora 17:00, cu violenta ce ne este picurata in ochi in fiecare zi dar are o problema cu organele genitale sau limbajul gaunos, difuzate pe micile ecrane la ore cand acele "mame model" isi lasa copilul in fata televizorului sa-si faca educatie singur, ca mami e prea ocupata sa stea la barfe cu vecina. Declar razboi oamenilor ce nu isi pun intrebari suplimentare apropo de existenta lor si iau lucrurile de-a gata. Acelor femei ce dau impresia ca sunt mai aproape de Luna dar ele stau cu picioarele infipte in pamant (asculta melodia "Fetele-n luna-Travka"!).
Micimii umane ce imi intuneca orizonturile, celor ce cred ca stiu, celor ce nu viseaza si persecuta pe cei ce inca pot, cei lasi, cei ignoranti si mai ales cei ce flutura in sus cuvantul "iubire", astfel incat a ajuns o caricatura, le zic ferm, ca de azi le declar razboi.

P.S. John draga, tin sa te completez, all you need is love... si bun simt.

Sevraj

2010-11-22T17:51:00.000+02:00

Sunt de o vreme intr-un dor nebun de mine insumi, de gandurile mele, de timpul meu liber. Tanjesc dupa soare ca fluturele de noapte la bec si port cu mine o amorteala pe dinauntru si nu ma pot dezmeticii din ritmul de viata care mi-a fost dictat. Ma preschimb si ma transform cu zambetul pe buze, doar sa vad cum cresc in ochii mei si scad, disparand din ochii altora. Sunt in sevraj, sunt intr-un continuu sevraj de viata, asa ca in fiecare zi maresc doza pana cand am sa ajung intr-un moment cand dus de val am sa-ti spun ceva necugetat ce pe urma am sa regret. Timpul trece si eu devin mai rece, mai cinic si poate mai intelept. M-am preschimbat intr-un mizantrop milos, ce tolereaza si intelege, am devenit pragmatic, acid si nemilos. Am inceput sa am rabdare pentru a-mi atinge scopurile, iar ca un Hefaistos inchipuit si suparat mi-am daramat valorile cu greu cladite in timp.
Si linistea s-a lasat atunci, iar acum imi vad drumul clar si sigur. Si asa m-am preschimbat si eu, multumita tie. Iar tu te-ai preschimbat in timp in multe chipuri si locuri incat ai devenit doar o parte din peisaj. Iar ca doi necunoscuti o sa ne inatlnim odata, doar asa o mai trece nitel sevrajul.

Iaca este, iaca nu-i!

2010-11-16T00:31:00.000+02:00

Visul m-a luat. Eram pe o lume purpurie cu doua stele diurne ce o lumineaza constant. Paseam pe suprafata intinsa a unui ocean argintiu care era atat de nemiscat incat dadea impresia unei oglinzi ce la orizont se cufunda in cerul instelat sau invers. Auzeam constant o muzica in cap pe care nu o puteam distinge clar, iar de cate ori incercam sa ma concentrez asupra ei nu o mai auzeam. Dincolo de ocean era o plaja intinsa si deasupra ei undeva in zare erau stanci ce la capat aveau varfuri ascutite de roca neagra care atingeau norii. Aerul era rece si mirosea parca a amoniac si scortisoara. In timp ce paseam spre plaja imi admiram undele facute pe suprafata argintie a oceanului. Am ajuns pe plaja si m-a cuprins un sentiment de familiar.
In spatele meu a aparut deodata o prezenta calda si luminoasa. Cand m-am intors am vazut ca semana cu o femeie-meduza. Avea brate lungi si ochii mari de purpura si plutea in aer. Radia cu o lumina alba. S-a invartit in jurul meu pentru o vreme dupa care a inceput sa se apropie. Ma cuprindea un sentiment de caldura si fericire si muzica din cap era din ce in ce mai sonora. In jurul meu culorile vibrau si deveneau vii si parca le auzeam. Numai ce reuseam sa disting sunetele astfel incat sa le pot memora si din senin, fara nici o explicatie plauzibila, muzica inceta si parca culorile din jur paleau si deveneau foarte spalacite si reci. Fiinta ce plutea in jurul meu devenii translucida si se facu nevazuta ca un cameleon. M-am trezit brusc si am incercat toata ziua sa imi amintesc muzica din cap, dar degeaba.

Poker face

2010-11-07T19:40:00.000+02:00

Deci eu stateam langa pultul barului si ma uitam de jur imprejurul meu. Asta e moaca mea atunci cand dintr-un motiv sau altul nu mai socializez o vreme. Imi trag fata de poker si devin invizibil daca vreau. Reusesc sa nu ies in evidenta in nici un fel, desi unii oameni nu se pot abtine si sunt atrasi de o fata inerta care mai degraba exprima, din punctul meu de vedere, o nevroza invinsa cu stoicism decat suparare. Si cum stateam la bar savurandu-mi bauturica mea mica, cu pai mic si cu multa gheata, pentru ca am zis ca nu mai beau bere, s-a intamplat sa vina prima persoana care a fost atrasa de a mea fata. Dupa o scurta conversatie am reusit sa conving persoana respectiva, ca ma simt bine, ca nu sunt suparat si ca sunt relaxat. Numai ce mi-am terminat bauturica si langa mine alte doua persoane care din una alta ma intreaba acelasi lucru si pe care din nou incerc sa le linistesc explicandu-le ca sunt bine si totul e bine si ca asa sunt eu dupa ce nu ies din casa multa vreme. Ce e drept la capitolul abilitatilor social-comunicative am stat cam prost in ultima vreme, dar trecand peste asta totusi imi dau silinta ca atunci cand ies din casa sa ma fac cel putin neobservat daca imi displace atmosfera sau compania. Lucruri false de altfel, deoarece in marea majoritate a cazurilor, acolo unde ies imi gasesc vrand-nevrand prietenii. La un moment dat mi-a trecut brusc prin cap urmatoarea situatie. Daca de fapt asa arata iadul? Adica daca iadul e o carciuma, unde iti gasesti toti prietenii cu care esti atat de prieten incat in mare parte nu mai ai ce discuta si nu zic asta in mod ironic sau peiorativ ci cat se poate de serios. Sa fii atat de prieten cu cineva incat nu iti mai trebuie sa stai de vorba cu ea, ci ajunge doar o reciproca si usoara aplecare a capului atunci cand se stabileste contactul vizual. Imagineaza-ti un pic cum e asta! Un loc de genu asta cu oameni dragi, dar cu care nu e nevoie sa discuti prea mult, unde locul e destul de mare ca sa te desfasori daca vrei, muzica e cea cu care te-ai invatat si daca pleci descoperi ca alte locuri is oarecum gresite fata de locul in care te afli. Cam asa e iadul. O carciuma plina de prieteni buni cu care nu ai ce discuta, poti sa pleci daca vrei ca doar usa ti-e deschisa, dar din moment ce pleci iti dai seama ca urmatorul loc poate fi mai rau asa ca preferi sa ramai. Pentru ca cel putin esti intre prieteni.
Dupa tot acest scenariu trait cat se poate de intens la nivel de reverie, descopar cu stupoare o usoara schimbare a mimicii faciale. Fapt observat si de o alta persoana de langa mine care imi preia mimica si ma intreaba cu mult entuziasm de ce zambesc. Si atunci incercand sa concretizez tot bancul si tot ceea ce vreau sa zic, ma fastacesc si tot ce pot sa scot pe gura e urmatoarea intrebare:
-Pot sa iti zic un secret?
-Ihi!
-Eu de fapt nu is suparat, doar am incurcat fetele cand am iesit din casa. De fapt eu rad pe interior!

Si cu astea spuse nu am schimbat nimic dar cel putin m-am simtit mai usurat si poate pentru o clipa m-a incercat un usor sentiment de complicitate alaturi de persoana implicita cu care conversasem si caruia i-am pasat marele meu secret. Pe urma seara s-a desfasurat ca oricare alta seara de sambata. Baut, dansat, fumat si ceva incercari de socializare cu persoane necunoscute.
In rest, mi-am dat seama spre dimineata, stand cu un pahar mare de apa in mana si luptandu-ma cu aciditatea gastrica ca e bine sa am fata pe care o am. Daca exteriorul meu ar arata interiorul atunci probabil s-ar specula ca am alte probleme mari. O persoana care rade incontinuu nu e seriosa si aici apar alte variabile, dar destul despre asta. Ideea e ca o sa-mi pastrez fata mea de poker.

Hai!

2010-11-03T23:30:00.000+02:00

Da-mi mana si hai sa traim intr-o sambata ce nu ne-am permis toata saptamana! Hai sa ne exteriorizam in weekend, pentru ca in timpul saptamanii am fost prea obositi si mult prea nervosi ca sa ne permitem asta. Hai sa traim pentru weekend! Din ce in ce mai multa lume pentru asta traieste. Weekend. Si viata incepe! Si ce nu ai apucat sa zici, sa simti si sa visezi o faci in weekend. Si incepi sa iesi pentru ca e weekend. Si simti nevoia sa te vezi cu lumea pentru ca e weekend. Si daca tot e weekend e musai sa te distrezi. De ce nu? Doar e weekend!! Si daca tot e weekend iti permiti sa te indragostesti, caci dragostea nu poate veni in nici un caz in timpul saptamanii, pentru ca "ea" e o tipa mult prea ocupata sa-ti faca cu ochiul, poate doar daca ai noroc si e weekend. Si daca tot esti in oras odata cu tot targul hai sa bei o lada de bere desi banii iti trebuiau pentru lucruri mai interesante dar lasa dom'le! Ce naiba, doar e weekend, nu?
De fapt concediile sunt un fel de weekend-uri puse cap la cap si lipite, pentru ca lumea in general nu se simte bine in alte zile din saptamana ci doar in weekend. In weekend lumea viseaza si se distreaza. In weekend lumea incearca sa se cunoasca dar se vad cu adevarat in timpul saptamanii si inchid ochii sperand totusi ca in weekend totul va fi bine.

Pace

2010-11-01T15:14:00.000+02:00

M-am inchis de ceva vreme in micul meu univers casnic. Am inceput sa redescopar vechi placeri, obiceiuri atat de insemnatate odata dar care din voie sau nevoie le-am lasat o vreme pentru a imbratisa altele. M-am intins ca sa ma relaxez, acum ma strang inapoi ca m-a luat nitel frigul. Din ce in ce mai mult traiesc viata neexteriorizand ceea ce gandesc, cred, simt, ci traind intens interiorizat, spre a savura orice moment in tihna si pace, fara sa fiu grabit de vreo prezenta externa si mai ales fara sa fiu urmarit de vreun ochi indiscret. Social vorbind nu ma ajuta foarte mult, ba din contra, ma cam rupe de oameni, ceea ce nu e rau pana la urma pentru ca in ultima vreme oamenii m-au plictisit si cu parere de rau si eu pe ei. Am inceput sa calatoresc foarte mult cu mintea. Am reinceput sa imi exersez rabdarea si vointa. Am inceput sa tac mai mult decat sa vorbesc spre uimirea unora si disperarea altora. Urmeaza deci o perioada linistita din toate punctele de vedere, o reintoarcere la origini si pe urma bineinteles o perioada de explozie. Aceasta ultima perioada prefer sa o tin nedetonata, pana in vara.

P.S. Cipilica doarme linistit si sforaie cu burta in sus de ceva vreme.

Sirena

2010-10-25T12:19:00.000+03:00

Cu voce si farmec ma-ncanti.
Ma chemi necontenit spre tine.
Tu care esti sirena fara de coada de peste,
Fara de aripi de pasari maiestre.
Fara de moarte.
Fara sa stii sa canti ma incanti.

Cu zambet,
Din ochi tu ma minti.
Ma chemi necontenit spre tine.
Pasesti lasandu-ti cazut
Parul tau mult,
Parul tau negru,
Si pasi-s marunti.
Si iuti.
Ca un graur.

In spate tu lasi un val de mister.
Si mana prin par ti-o petreci.
Lasand bunaoara,
Rodnic parfum de femeie
Ce-omoara.

Lin te prelingi printre oameni.
Cu aceasi finete
Ca pestele ce zburda printre valuri.
Te faci nevazuta de vrei,
Incanti si descanti la bunul tau plac.
Si apari zambitoare
Din marea de oameni.

Pe vremuri chemai necontenit spre tine,
Marinarii pierduti,
Cu zambet si cant
Si priviri arzatoare.
Pana ce Ulise,
Legat de catarg
A reusit sa iti asculte cantecul tau.
Si atunci ai uitat.

De-atunci pana acum
Umbli nebuna prin lume.
Si atragi inspre tine fara sa stii
Si fara sa vrei.
Tot felul de lume,
Pierduta ca tine.

Fortuna

2010-10-23T22:26:00.000+03:00

Doamna Fortuna m-a invitat odata la un dans, iar eu atunci surpins am ezitat o clipa. Nu pot sa cred ca-mi poarta pica, doar ca de ceva vreme o vad trecand pe langa mine fara sa zica nimic. Pesemne ca nu a uitat inca. O salut entuziasmat din mers si ea imi trage o privire usor pierduta, imi zambeste un pic si apoi fara sa zica nimic imi intoarce spatele si merge mai departe. Incerc din rasputeri sa-i intru iar in gratii, dar ii tare pietroasa cand vine vorba de clementa. Mai nou am observat ca si-a schimbat tactica si ma amuza frumosul nostru joc. Ea vine si imi da un zambet din coltul gurii. Ma uit la ea si ii zambesc inapoi. Ne privim asa pret de cateva clipe si cand dau sa-i zic ceva observ ca nu la mine se uita din start, ci la omul de langa mine. Dar stiu ca o face intentionat, asa ca m-am invatat cu ideea. Cand am nevoie de ea apare doar ca sa ma starneasca si pe urma dispare vazandu-ma cum mi se umfla buza. Jur ca in una din zilele astea am sa o prind de mana si am sa o intreb daca mai e suparata pe mine. Am sa o rog sa ma ierte. Am sa-i spun cat de mult am nevoie de ea si daca e disponibila as accepta acum acel dans. Doar-doar nu s-ar mai uita chioras la mine dupa aia. Adica e una sa fie indiferenta si alta e sa faca misto. Asa ca ia aminte, daca vreodata Doamna Fortuna te invita la un dans, in oras, la o plimbare sau oriunde ii vine ei, sa nu eziti nici o secunda. Ii place actiunea fara prea mult cuget. Ba chiar pe unii ii si saruta pe frunte pentru asta. Si daca nu o merge cu rugamintea atunci am sa incep sa o oftic eu pe ea fiind indiferent, ca doar indiferenta e cea mai grea. Si poate o sa inceapa ea sa ma prinda de brat si sa imi traga un zambet pana la urechi, ba chiar sa mearga atat de departe incat sa-mi sopteasca la ureche. Si daca o vedea ca nici asta nu merge poate s-ar indragosti de mine pentru o zi, de mi-ar ajunge caldura sarutului ei pentru urmatorul sfert de secol. Hai te rog eu mult, mult de tot sa ma ierti si iti promit ca o sa am mai mult curaj data viitoare cand am sa te zaresc. Si stiu ca o sa-ti placa de mine, pentru ca atunci cand am sa te vad am sa vin eu la tine sa te invit la dans. Si daca as stii exact adresa ta, ti-as trimite chiar acum un buchet mare cu flori si o ilustrata tot cu flori. Iar pe verso as scrie cu pix rosu "Iarta-ma!!".

Senin

2010-10-19T01:32:00.000+03:00

Scaaaaart....! Din nou a inceput sa paraie ciresul. Poate de la frig sau de la ploi sau de la zilele din ce in ce mai scurte. Copilul din cires nu pare deloc infricosat si nici nu se mai chinuie sa-si gaseasca o pozitie facand echilibristica de pe o creanga pe alta ci sta in fund cu un zambet larg pe fata. Nu tresare in nici un fel la trosnetele ciresului care e din ce in ce mai aproape de prabusire. Priveste cerul senin si zambeste inchizand din cand in cand ochii. Inspira adanc adierile de vant ce ii mangaie crestetul si incepe sa se legene odata cu vantul pe creanga subreda. Cipilica care e vesnic prin preajma incepe sa dea tarcoale si cu un oftat se apropie de cires. Observa o vreme cum se zbataie copilul pe creanga si fara sa-si dea seama e vrajit de miscarile ritmate si incepe sa devina usor prins in acest dans. Vantul incepe sa adie mai puternic si creanga se misca din ce in ce mai repede. Dansul continua o vreme indelungata iar monotonia lui creaza impresia de slow motion desi totul devine din ce in ce mai rapid. Cipilica incepe vrajit sa isi caste gura ce devine din ce in ce mai mare. Balele de la bot incep sa picure pe radacina ciresului. Creanga scartaie si trosneste. Pustiul inspira adanc inchide ochii si se arunca in gura larg deschisa. Si uite asa, dintr-o inghititura disparu copilul. Cipilica trage o ragaiala si pleaca mai departe. Dupa cativa pasi se uita in spate si vede cum ciresul trasnit si ofilit cade cu totul la pamant si pe urma se transforma in scrum. O adiere de vant si dispare si scrumul. Cipilica se duce in lumea lui. Pe locul unde a fost odata un cires balele lui au atins pamantul.

Va urma...

Chefless

2010-10-16T20:27:00.000+03:00

Nu am chef azi. Nu am chef sa imi vorbesti numai de tine. Nu am chef sa iti aud problemele tale, la fel cum nu am chef sa vorbesc de ale mele. Nu mai am chef dimineata sa imi vad moaca botita in oglinda dupa o seara de baut doar de dragul bautului. Nu mai am chef de inalniri cu tot felul de persoane care nu au nimic sa imi spuna dar totusi insista sa ne vedem. Ma pregatesc incet dar sigur pentru o hibernare totala. Imi vine greu sa ies din vizuina mea stiind ca afara ma asteapta inevitabila blazare. Hai sa mai bem un paharel si sa ne mintim reciproc. Hai sa ne prefacem ca totul e bine. Hai sa ne prefacem ca suntem interesa(n)ti unul de celalalt. Hai sa ne mintim ca totul va fi bine si ca noi suntem pe calea cea buna. Cunosc regulile jocului atat de bine si de aia mi se pare totul nefiresc. Nu am de gand sa joc dupa reguli. Ma plictisesc si am impresia ca trisez. Nu vreau sa mai intru in hora doar ca sa fiu ocupat. Am alte lucruri pe cap. Si daca tu crezi ca eu sunt gresit poate ar trebuii sa te uiti in oglinda. Imi recunosc o parte din vina. Urasc jocul. Ma plictisesc extrem de repede. Si de prea multe ori imi focalizez privirea prea in profunzime vazand lucruri nebanuite nici de persoana in cauza. Refuz sa fac parte din turma. Refuz total sa fac parte din turma care lasa urma in calea ei. Am sa imi torn cenusa in cap si am sa behei necontenit de pe dealul meu. Crezi ca is ciudat nu? Stai sa vezi ce parere am eu despre tine. Stai o clipa sa iti deschid mintea si sa te scutur un pic. Te urasc ca iti permiti sa imi pierzi timpul. Si ma urasc ca din nou am vazut ceea ce nu era. Nu vreau sa vorbim pentru ca nu avem ce, desi avem poate acelasi scop dar drumurile ne sunt diferite. Nu ma cocota prea sus si nu ma afunda prea tare. Nu suntem atat de diferiti. Doar un lucru ne diferentiaza. Mi-am spart ochelarii de cal si brusc am descoperit vederea periferica. Despre ce vrei sa vorbim? De ce imi spui ca faci bine cand te intreb ce faci? De ce ai pretentii de la mine? De ce sa am numai eu initiativa? Pentru ca asa e jocul? Hai sictir! Si vorba ceea "muie celor care te asculta". Ma plictisesti pana la lacrimi si sange imi curge pe urechi cand incepi sa vorbesti nimicuri. Nu, nu putem sa facem schimb de experienta. Nu vreau sa imi impartasesti viziunea ta despre viata cand vad prea bine ca mai ai pana sa dobandesti una. Si stiu ca te enervezi si e frustrant cand iti ignor partial frumusetea. Si stiu ca ar trebuii cateodata sa te pacalesc, pacalindu-ma pe mine si inchizand ochii la felul tau de a fi. Dar stii ce? Nu am chef azi. Poate maine. Sau poate cand plictisit fiind de mine am sa pornesc orbeste in lume doar ca sa ma izbesc de tine pe undeva. Si inevitabil am sa am aceeasi durere de cap si in momentul cand, ametit de zambete, am sa deschid ochii si am sa vad cu cine stau de vorba. Sau poate nu. Poate am sa imi tin ochii fortat inchisi si doar la rugamintile celor apropiati sa ii deschid. Si atunci din nou am sa ma uit in oglinda si am sa zic ca is un idiot-impulsiv, un cretin in devenire, un betivan notoriu, un fumator inegalat, un clown plictisit, un romantic zaharos, un visator adormit, un neavenit cu pretentii, un pseudo intelectual. Si Cipi o sa vina sa imi spuna "eu ti-am spus, dar tu nu ai vrut sa asculti de mine". Si uite asa am sa o iau de la inceput si am sa ajung in acelasi loc si am sa am aceleasi revelatii si am sa fac aceleasi promisiuni si etc si etc. Si iata ca acu is aici. Si ma tin bine. Iti fac cu mana. Nu ma vezi? Deschide ochii! I-ai deschis? Hai sictir, acu nu mai am eu chef!

Good morning

2010-10-12T11:54:00.000+03:00

And the sun is shining once again.As I sit in my balcony having my morning coffee I cannot help but wonder at the unwary travelers going by.After so many years living next to the train station I have developed a taste for traveling and adventure, that is in my very being, but still I have a love for home and friends.The autumn is upon us with a wonderful and strange dance of colors and tastes that makes it worth wile.I don't mind the cold air if I have enough sunlight.I take my time cooking breakfast because time is on my side.I listen to music and prepare to stretch my legs on a mid-day walk.Of course I dare not take a step out the door without my metallic steed.I ride trough the ups and downs of the city, clearing my head of questions and sharpening my senses.Ah the town in the autumn air is such a delight for the soul.The colours, the smells, the rush going up the hills and the agitated young people is a site for sore eyes.After I took my time intoxicating myself with some tobacco I feel the urge for some speed, and what's the best thing you can do with a hill after conquering it, but to let go and let gravity do it's thing.In the same way I'm letting go of summer for autumn, or companionship for solitude and somehow I feel that all will be alright, and my restless soul is getting a little piece of peace.So are the days of autumn for me.A time for insight and reconnecting, a time for sharpening the senses and clearing the weary mind.

Umbre

2010-10-11T02:08:00.000+03:00

E noapte si strada e goala si eu ma indrept din nou spre carciuma.Inca o noapte in oras cu mult fum, muzica, bautura si chipuri straine.Imi beau linistit berea si casc ochii in gol.Fumez si observ ca in jurul meu sunt altii care fumeaza intr-un perfect sincron cu mine.Ma apuca un spasm abdominal, ma inec cu fum si ma tin bine de sticla doar ca sa am un punct de sprijin.Intorc ochii in dreapta si in stanga mea si dintr-o data simt cum pe sira spinarii se urca incet din vertebra in vertebra un soi de raceala care imi ajunge pana in crestet.La inceput nu bag de seama ceea ce undeva in interior imi era evident de ceva vreme.Mai trag un fum de tigara si ma uit la varful aprins.Ma las pe spate si inchid ochii, deschizandu-i doar ca sa observ ceea ce negam.Tacticos imi sting tigara si imi port pasii tacuti spre o alta locatie.Devin din ce in ce mai silentios pana cand...nu se mai aude nimic.Ma simt usor de parca as pluti.Incep sa maresc pasii pana cand ma trezesc alergand pe strazi si luminile din noapte se scurg ca niste pete de culoare pe o panza neagra.Alerg pana cand lumina formeaza linii drepte si sar, doar sa ma trezesc plutind.Imbratisez noaptea si ma scald in linistea ei.Atunci imi fac curaj sa recunosc adevarul.

Breathe

2010-10-05T20:17:00.000+03:00

It's getting harder and harder to breathe. Closing my eyes and relaxing isn't working anymore. I try to count my steps so I can get the rhythm of my beating heart again and to ensure a well and balanced breathing. I walk for a while and stumble upon questions that pop in to my brain and then suddenly I have a near stroke. I pull myself together and try to walk away just to find myself breathless. So I just stay there for a while just waiting for something to happen. I guess I die little by little every second because of my sheer curiosity. Some time passes by and I open my eyes. The questions are gone, I breathe again and look around only to find myself in an unfamiliar place with strange faces. I don't even recognize you.You smile back at me. Too late. I turn my head and walk away only to leave a sigh behind. I look at the time and decide to wake up early in the morning.The road is easy as my soul.I fall asleep in my room and dream for a while.I wake up and start the day with dark coffee.I love the autumn's morning air, it has a unique bouquet of rotting vegetation, broken dreams and promises.The day flies by so quickly leaving room for the night.Ah the night time, and I'm back to my old routine.Well I guess I'm looking for a piece of summer.Still searching.

Departe

2010-10-01T17:27:00.000+03:00

Trebuie sa plec, undeva departe, departe de lumea pe care o stiu. Intr-un loc unde ma pot redefini ca persoana. Trebuie sa plec intr-un loc de unde ma pot reintoarce, candva.
Peretii incep incet, incet sa ma stranga si devin claustrofob in propria-mi camera. Rabdarea pe care m-am chinuit sa o invat si sa o educ de-a lungul anilor se risipeste odata cu zilele mohorate de toamna. Imi vine un dor de duca dar ma abtin pentru acum. Un loc care sa-mi permita sa visez, un loc cu soare, undeva langa mare, iar seara sa ies pe faleza la o ceasca de cafea sau de ceai si sa fie muzica in jur si sa ma pierd printre straini. Iar vara sa-mi iau tartacuta in spate si sa o iau la sanatoasa pana unde vad cu ochii si pana unde ma tin picioarele, iar toamna sa ma intorc inapoi.

Poti veni si tu daca vrei, daca nu ti-e frica de bataturi. Sigur ai sa le faci. Caci daca exista asemenea loc, atunci nu ne ramane decat sa alergam dupa vise, si stiu ca is multe si timpul e scurt. Si daca imi promiti ca ai rabdare atunci iti promit ca o sa am si eu.

Flori

2010-09-27T21:39:00.001+03:00

Orasul nostru e plin de flori de toate culorile si toate formele. Flori cu parfum dulceag, flori cu parfum imbatator sau flori ce iti iau mintile. Flori agatatoare ce se prind de tine daca te plimbi seara. Flori de apartament ce nu tin mai mult de 3-4 luni fara ingrijiri speciale. Trandafiri ce te imbie cu mirosul lor dar te inteapa in palma de vrei sa-i culegi. Flori ce te duc cu gandul departe. Flori ce le sade mai bine privite decat culese. Flori ce peste noapte se ofilesc. Flori rare, flori fine, flori greu de scos din cap. Flori, flori, flori si iarasi flori.

P.S. Am nasul infundat!

Malleus Cipilicium

2010-09-26T18:06:00.000+03:00

M-am saturat de socializat cu lumea in general.M-am saturat de discutii insipide care nu fac altceva decat sa-mi piarda timpul pretios.M-am saturat sa fiu indulgent cu mine si mai ales cu cei din jurul meu.M-am saturat sa ma lupt in general cu lipsa de profunzime a unora si modul lor de a privi viata.Am realizat ca in ultima vreme am inceput sa imi pierd gustul pentru o multime de lucruri si un soi de inghet metafizic ce nu il pot controla isi face aparitia din interiorul fiintei mele lasand loc ratiunii sa se desfasoare in voie.Deci m-am hotarat brusc si fara vreun moment de ezitare sa devin un om serios.

Ura! Ura! Ura !

2010-09-22T00:49:00.000+03:00

(Cipilica la aparat)

Am inceput in ultima vreme sa dezvolt un sentiment puternic, sublim as putea spune pentru semenii mei.Pornind de la cele mai elementare relationari interumane pana la cele mai complexe jocuri sociale, rasa umana nu va inceta vreodata sa ma uimeasca prin comportamentul ei fata de ea insasi.Suntem astfel din punct de vedere temporal, privit de la nivel macrocosmic, o rasa si o societate mult prea tanara pentru ambitiile ei.Astfel, de cand omul a avut primele sclipiri de inteligenta ex.(folosirea uneltelor de piatra neslefuita, focul, roata etc.)pana la bomba atomica, ca fiinta a ramas aproape neschimbata.Am ramas aceleasi maimute conduse de aceleasi dorinte vechi si noi, doar ca odata cu vremea ele au fost frumos imbracate in morala sociala si principii schimbatoare.Nu are rost sa dau exemple ci imi ramane doar sa ma razvratesc tacit si sa sper ca 2012 nu va trece la fel ca 1666, sau 1999, sau 2000.Vorba ceea: something's gotta give...domle!!!

Zidul

2010-09-18T16:27:00.000+03:00

Vreau sa construiesc un zid.Vreau sa construiesc un zid mare.Vreau sa ma plimb pe ziduri.Vreau ca intre ziduri sa fie alte ziduri si numai eu sa ma pot catara pe ele.Vreau sa construiesc ziduri concentrice si in mijloc un turn.Vreau ca in fata zidurilor sa fie o padure si langa ea un lac.Vreau ca noaptea sa-mi pot veghea zidurile din turn si turnul sa aiba o singura intrare stiuta numai de mine.Vreau sa am un dragon imblanzit de mine pe care sa-l dezlantui pe cei ce indraznesc sa se apropie de zidurile mele.Nimeni sa nu-mi atinga zidurile.Sunt ale mele.Numai eu ma plimb pe ele.Vreau sa am golemi in forma de om pe care sa-i pun de jur imprejurul zidurilor.Si sa fie facuti de mine, sa-mi semene la chip.Si noaptea cand ii chem sa-mi strige in cor numele.Vreau ca atunci cand e furtuna, fulgerele sa trasneasca in turn si eu sa stau linistit stiind ca sunt la adapost in turnul creat de mine.Vrea sa stau in turnul meu si sa visez la locuri unde nu am mai fost niciodata.Vreau sa calatoresc cu mintea atat de departe incat sa-mi fie greu sa ma intorc.Vreau ca printre ziduri sa am o gradina cu pomi fructiferi, dar sa nu mananc din ei niciodata.Vreau sa dorm un secol si sa ma visez tanar.Vreau ca pe ziduri sa creasca iedera ca sa se integreze totul in peisaj.Vreau sa fac un zid si sa uit ca l-am ridicat.Vreau sa fac un zid care sa ma tina pe mine afara de mine insumi.
-Cioc,cioc!
-Cine-i acolo?
-Eu!
-Care eu?
-Eu!Lasa-ma sa intru.
-Care eu?
-Tu!
-Ha?
-Eu, adica tu!
-Nu-s acasa.
Vreau sa ies pe ziduri si sa fac galagie doar ca sa imi aud ecoul.Cateodata stand in turn as arunca pietricele doar sa vad cat de departe pot sa arunc.Pe cel mai inalt zid as avea un bucium din care as canta ca sa sparg linistea si sa vad cati cerbi fricosi sunt in padure.Si as iesi noaptea calare pe dragon si dragonul s-ar ridica sus de tot unde aerul e rar.Si m-as lua la intrecere cu stelele cazatoare si as prinde una de coada si m-as tine de ea cu toata forta si cand as vedea pamantul rotund as da drumu si as crede ca pot sa zbor.Si dupa ploaie as merge deghizat intr-o piele de lup pe langa padure.Si as sta pitit pana m-ar apuca somnul.Hmmm...dar as avea nevoie de un arhitect.Cipi!Ciiiiiiiiiiiiiiiipi!

Reteta pentru o zi frumoasa

2010-09-16T17:53:00.002+03:00

Se framanta o bucata de amintire frumoasa. Se adauga un strop de rabdare si se lasa la crescut. Separat se taie un pic de avant, se curata un pic mintea de ganduri urate, se adauga o plimbare lunga si la alegere o companie placuta. Se insipra adanc si se expira prelung dar nu inainte de a zambi cel putin de trei ori. Se iau oamenii ca atare. Fara sa ai asteptari, usor se lasa jos greutatile de pe umeri. Sufletul se caleste cu un strop de nostalgie la care adaugam si un pic de esenta amara, dupa care il insiropam cu o zi insorita. Inima se opreste un moment ca sa se odihneasca. Timpul se umple treptat de ceea ce va fi. Se zambeste din plin si se presara mult entuziasm.
Se serveste alaturi de cineva apropiat sau chiar de unul singur, fie ca e la drum de seara sau la rasarit.

A se servi la temperatura sufletului la discretia dumneavoastra.

Tac pac

2010-09-12T23:38:00.000+03:00

A trasnit si s-a rupt in doua ciresul.Uite asa dintr-o data.Si s-a crapat.Spatiu locativ mai mic pentru pusti si nevoia vitala de a invata echilibristica.Cipilica rade cu gura pana la urechi.Isi freaca mainile si nu poate sa faca nimic.E paralizat de entuziasm.
Si uite asa s-a crapat ciresul, iar eu nu mai pun mana sa-l rasadesc.Is obosit. Au fost cam multe furtuni in ultima vreme si mult prea multe trasnete.
A fost inevitabil...

Desert

2010-09-11T01:08:00.000+03:00

Deschid ochii si vad o mare rosie de nisip.Munti de nisip deranjati de vant.Imi simt gura uscata si sunt ametit.Nu se aude nimic.Nici macar vantul.Liniste grea.Imi fac curaj si ma ridic.Imi trag peste fata bucata de panza neagra ce imi infasoara capul.Pasesc.Nisipul e fin si frige.Mai am de mers pana ajung la ocean.Pornesc la drum si ma uit in urma mea.Pasii facuti de mine sunt stersi de vant.
Incerc de o ora sa cuceresc creasta unei dune.Aproape de capat, atat de aproape de capat incat o forta nebanuita ma indeamna sa grabesc pasul.Nisipul fuge de sub picioare.Ma impiedic si ma rostogolesc.Albastru si rosu, albastru si rosu, albastru si rosu...
Soarele imi arde fata si ma trezesc tusind.Buzele imi sunt crapate de sete.Beau o gura de apa.E calda.Ma ustura gura.
Ma ridic si continui sa merg.Soarele arde necontenit.Incep sa imi aud respiratia.Imi duc o mana spre cap cautand panza.Ma uit indarat.Caut o vreme cu privirea.Trebuie sa merg mai departe, nu ma pot intoarce.Incerc sa grabesc pasul.In timp cerul devine la fel de rosu ca nisipul.O clipa imi pierd simtul orientarii.Ma pun in fund si ma apuca rasul.Ridic privirea si in fata mea e o alta duna.Trebuie sa ajung pe teren inalt.Mai mult pe burta decat in picioare ajung sa ating varful.Privesc orizontul.Desertul isi schimba culoarea.Inspir un vant mai rece si privesc cum in timp desertul se preschimba in mov inchis.Ma asez turceste si inchid ochii.Ma las pe spate si privesc cerul instelat.Adorm si visez oceanul...
Deschid ochii.E rasaritul.Ma ridic in fund.Privesc orizontul.Acolo undeva se afla oceanul.Ma pornesc la drum, dar inca visez.Oceanul, oceanul, trebuie sa ajung la el.Merg o vreme si in departare zaresc ceva.Grabesc pasul si nu pot distinge ce e.
Imi frec ochii si rad.Ridic de jos panza neagra.Imi infasor capul si fata.Il leg bine de data asta.Ma intorc la drumul meu.Inainte, inainte spre ocean...

Vis nevrotic

2010-09-07T23:45:00.000+03:00

Copilul doarme linistit.Ploaia a trecut.Noaptea e placuta.O senzatie de sete, un bazait de tantar si...incepe visul.
O campie plina de oglinzi deformate.Copilul se plimba printre ele.Figuri ciudate il inconjura...
Se apropie de o oglinda.In ea apare figura unei femei.Se apropie de alta si se vede batran.O a treia oglinda il arata cu degetul.Liniste sinistra...
Soapte in jur.Isi soptesc oglinzile intre ele.Isi soptesc si rad.Arata cu degetul, rad si plang.Incep sa se miste de la vibratii.Copilul isi acopera urechile...
plange.Ii este frica...
Oglinzile incep sa se apropie de el.Din ce in ce mai aproape...Copilul inchide ochii...
Liniste.Deschide ochii.El insusi a devenit o oglinda...Incearca sa tipe dar nu are glas.

Se trezeste din somn.O ultima frunza cade din cires.O urmareste cu privirea.
Ofteaza.

Somn

2010-09-05T19:35:00.000+03:00

Mi-e somn.Mi-e foarte somn.Aerul e greu.Sta sa ploua.Cerul intunecat aduce cu el o promisiune tacita.Sta sa ploua.Picaturile vor spala asfaltul, copacii, masinile, blocurile, oamenii.Din cand in cand un fulger brazdeaza cerul.De fiecare data cand ploua e diferit, dar sentimentul e acelasi.
In seara asta am sa dorm auzind ploaia, iar maine ma voi trezi la un oras mai curat, cu strazi curate si oameni curati.

(Copilul din copac)
Nu spune nimic.Cocotat in ciresul lui uscat, priveste cerul innourat.Asteapta ploaia.Primele picaturi ii cad pe fruntea strengareasca si cu un zambet larg inchide ochii.Isi sterge cu maneca fruntea.Priveste in jur.Se face covrig.Priveste in zare.
Spera....

Chhhh....chhhhh..chhhhhh

2010-09-05T05:59:00.000+03:00

(Un camp de razboi, morti in jur...tipete, raniti, sunet de mitraliera, fum, o statie radio ce caraie...)
O voce: Fugi!!!!!
Alta voce: Retragereaaaa!!!!!!!
O voce: Soldat ridica-te de jos!!!
Cipilica cel rau: Edi baby, hai acasa! Hai cu mine! O sa fie ok, iti jur....
Inchide ochii si hai!

Fumez o tigara ma uit in jur, mai aprind una si inca una si inca una si....inca una.Am o pofta nebuna de fumat.Fumez cu o pofta nebuna.Vreau nicotina.Vreau ca nicotina sa ma intoxice.Vreau sa ametesesc de la fumat.Tusesc sec.Mi se face rau...Imi revin...Mai aprind o tigara.Am genunchii moi...Beau necontenit dintr-o bere straina...Fumez din nou.Vorbesc cu oamenii din jur fara sa-i ascult.Vorbesc si nici macar nu ma ascult pe mine.Ceasul e tarziu....

(Din nou pe campul de razboi)
Retragerea!!!!!!!!!!
Soldat...pleaca de acolo....ma auzi?PLEACA!!! Clipeste macar!!!!!
Soldatul privea necontenit...nemiscat.Ca o pacla s-a lasat pe ochii lui.Nimic nu mai conta.E el.Si priveste nemiscat...Campul se elibereaza.O liniste se lasa in jur.Nu isi poate lua ochii, nu isi poate lua ochii, nu isi poate lua ochii, nu isi poate lua ochii, nu isi poate lua ochii, nu isi poate lua ochii...
Din zare se aude un elicopter.Soldatul cade la pamant....
Un medic se coboara din elicopter il ridica de jos, il trage la bord...
-Ai sa fii bine!E doar o rana mica!Esti in stare de soc...
Iti voi administra niste morfina...Ai sa simti cum te ia somnul...Is aici langa tine...
Cipilica cel rau: Edi baby....ma plictisesc...hai acasa.Hai ca e de cacat...nu are rost...Hmmm uite cate bere e acolo... Pacat ca nu mai ai bani...Stii ca mai vrei o bere...Hai odata ca ma plictisesc...Hai sa mergem.Nu fi de cacat...

Imi fac curaj si mai imprumut o bere.Am aceeasi genunchi moi.Am o greata de fumat si totusi am nevoie de nicotina...Tusesc de cateva ori, imi revin si mai aprind una.Raspund la telefon...Astept cu nerabdare...Inca un pic si am sa plec de aici...
(Cipilica cel rau): Hai nu te mai caca pe tine...Hai odata!Ce astepti?Invitatie?Proasta-i mata jur daca nu! Ah ce ma seci!!! Esti varza si eu tre sa fiu martor la asta...Esti de cacat si imi faci un renume de cacat prin modul tau de a fi...Stai aici ca un cur, nemiscat si te lamentezi.Nu iti place? Pleaca naibii odata.Ah ce de cacat esti! Era o vreme cand macar incercai.Esti varza...Daca nu vii acu plec fara tine! Si stii ce se-ntampla daca plec...Sa nu te mai aud pe urma.Sa nu vii la mine sa te plangi.

Fara nici un sens si doar din inertie continui spectacolul.
Vine o prietena.Plec cu ea.Vorbim.

(In elicopter)
Medicul: Pilot aterizeaza pe camp.Nu a reusit sa scape.A murit la ora 2:43.Il plimbam de vreo 5 min in van.Ii iau medalionul.Corpul ramane pe camp.Nu are sens sa consumam combustibilul aiurea...

Vremea e placuta afara, drumul lung, compania placuta, destinatie fara sens...

Nota catre sine: Nu mai chinui copilul din cires.Si asa e vai de capul lui.Ai grija de el, ca ai sa te trezesti intr-o zi cu ciresul ofilit si copilul mort.Si atunci ce te faci?Ramai doar cu Cipilica? Stii ca ai nevoie de copilul asta...menajeaza-l un pic!

P.S. Cand te scapi de tot de copilasul tau dragalas nu o sa mai ai seri ca astea.Pana atunci Edi Baby, esti varza...(Cipilica cel rau)

Scrisoarea I

2010-09-04T18:25:00.001+03:00

de Ciprian Ciprianovici zis Cipilica cel rau

De foarte multe ori mi s-a zis:esti delastor; te apuci de o suta de lucruri de odata si nu termini niciodata nimic; te entuziasmenzi prea repede si iti trece pe urma la fel de repede; nu sti ce vrei; esti varza; cred ca ar fi mai bine sa pleci; spala-te pe dinti; ai facut burta; citeste ceva; mai citeste ceva; citeste in pizda ma-tii ceva...and so on....

Cipilica pe de-o parte imi spune...Man stai chill...normal ca esti delasator daca lucrurile nu se intampla cum vrei tu. Si eu as face la fel. Si eu fac la fel de fapt. Ori cum vreau eu ori deloc. Eu as zice ca esti ambitios. Iar despre faptul ca te apuci de o suta de lucruri....man forget about it...esti nebun? Normal sa fie asa.Doar iti verifici posibilitatile. Te apuci de multe lucruri si nu le termini. Ei si ce daca? Ce e rau in asta. Tine minte dimineata, cand gasesti in balcon pe pervaz cateva chistoace si esti entuziasmat ca ai ce fuma...Asta se intampla doar dintr-un singur motiv man. Nu ai avut chef sa fumezi tot cu o seara inainte.(aici tin sa il cred pe Cipilica). Normal ca te entuziasmezi omule, esti un tip sensibil, you want to make it happen. Esti doar suflet. Nu lasa pe nimeni sa iti zica altceva. Normal ca iti trece. Este oare cineva caruia sa nu-i treaca cand merge atat de prost? Bineinteles ca nu stii ce vrei man, pentru ca ai potential sa faci foarte multe lucruri, normal ca e greu sa iei o decizie cand is atatea si atatea optiuni. Nu trebuie sa pleci niciunde daca nu vrei. Fa in asa fel incat sa plece ei. Nu te spala pe dinti dupa ce mananci ceapa, doar ca sa arati ca YOU DON'T GIVE A FUCK si ca esti foarte sigur pe tine. Hei cine nu face burta? Si ce daca, tu stii ca poti scapa de ea cand vrei. Faci un pic de sport, mergi un pic la sala. You know the drill. Si mai faci asta doar ca sa le arati ca nu au dreptate. HA HA HA. Im right and you're wrong. Nea nea nea nea neaaaaa neaaaa. Man citeste cand ai chef ce ai chef cum ai chef. Nu crede in astia care citesc mult. Cititul e ca sa te inspire si atat. Sa nu incepti cumva sa imprumuti idei filozofice sau retete de a traii, sau mai rau rete de mancare, care oricum nu is scrise bine si tot timpul le lipseste ceva. Tine-te tare man, va veni si vremea ta. Your moment too shine, you moment of glory, your very very own moment.....si ai sa faci asta bineinteles against all odds, si ai sa le arati tutror cine esti, si o sa isi dea seama cine esti, si o sa le para rau ca nu au avut incredere iar atunci tu ai sa le dai peste nas, etc.

P.S. Esti varza....

Plictis

2010-09-01T01:44:00.000+03:00

Ciclopul nocturn priveste orasul
Un caine latra in gol
Tramvaiul se-ntoarce incet inspre casa,
Iubito, diseara te-omor

Din gatu-ti firav,
Siroind a napasta
Roseata se scurge usor.
Cu mana-mi bolnava
Si fruntea-ncretita
Ma scald in lacul de-amor.

Simt inima ta cum bate confuza
Respiri din ce in ce mai usor
Cu trupul impietrit si plin de dorinta
Ma-zvarlu in tine cu tot

As vrea sa iti spun vreo doua cuvinte,
Dar gatul imi galgaie rau.
Caci lama ascutita, insetata de sange
Mi-ai azvarlit-o,
Cu dor.

Toamna...

2010-09-01T01:04:00.001+03:00

Rece, grea si nostalgica. Cipilica se pregateste sa iasa la plimbare. Cipilica s-a saturat sa stea tacut in coltul lui bine definit si da tarcoale copilului din copac. Cipilica isi ascute dintii si se pregateste. Atentie! Cipilica se pregateste sa iasa din nou in lume. Cipilica nu mai are stare...
Watch out world! He's mad. Boy oh boy....He's a mean motherfucker with cold blood. He's gonna get you...eventually. He's pissed at the world. He's going to have some fun with collateral damage. Sorry. I tried too warn you world, but you would not listen. Cipilica iese la plimbare atunci cand nu mai poate.
Si nici ploia asta nu il ajuta deloc...