Aimless

Daca ar fi un cuvant care sa descrie generatia din care fac parte cam asta ar fi. Si spun asta privind in jurul meu o gramada de potential risipit pe vise mai degraba imprumutate decat visate. Oameni de esenta buna care s-au pierdut pe drum cautandu-si locul si rostul, care impinsi de nevoi mai mari sau mai mici au preferat orice activitate, doar ca sa scape de responsabilitatea de a fi cu ei insisi, ca intr-un final sa ajunga sa isi deteste existenta. E mult mai simplu sa traiesti din inertie decat sa incerci sa faci fata lucrurilor care te macina cu adevarat, iar ca sa realizezi asta trebuie sa fi contemplativ si sa ai energia necesara sa incepi sa privesti inlauntru decat in afara. Dar nu vei intelege asta decat atunci cand impovarat de o existenta insipida si lipsita de tel ai sa ajungi sa te intrebi unde naiba a trecut timpul?
Caci timpul trece, desi ne incapatanam cateodata sa gandim ca nu e asa, sau ca vom fi vesnic tineri si vom avea tot timpul acelasi imbold si aceeasi putere doar sa descoperim incet cum intr-o zi ne uitam in aceeasi oglinda, iar oglinda nu se mai uita la noi.
Dar niciodata fuga de lucruri nu rezolva nimic intradevar, ci doar amana o perioada inevitabilul. Totusi daca te incapatanezi sa maresti pasul in fuga nebuna de tine, ai sa fi castigat pe moment cu un pic mai mult timp pana la punctul terminus, pana in momentul in care trebuie sa te opresti si sa reflectezi.
Nu inclin musai inspre stoicism dar nici spre ridicolul evadarii (de dragul evadarii) din realitate prin diverse scuze. Unii gasesc arta ca evadare din cotidian altii autodisciplina iar altii sunt atat de preocupati sa-si gaseasca cai de scapare incat nu mai inteleg nimic.
Daca vrei sa reduci viata la absurd atunci ai trei lucruri de urmat: sa mananci, sa supravietuiesti si sa te reproduci. Si facand aceasta schema primordiala poti sa te intorci inspre ea atunci cand lucrurile devin prea confuze si existenta devine prea apasatoare.
Nu existi decat din pura intamplare, nimeni nu a pregatit ceva special care sa fie fix pentru tine, iar intr-o zi, desi ti se pare departe si nici macar nu te gandesti pana acolo, ai sa mori.
Savureaza "detaliile vietii" in orice forma ar fi ele, incearca sa intelegi din timp ca nimic nu e vesnic, ca totul e intr-o continua schimbare. Universul nu lasa sa se risipeasca nimic, materia e intr-o continua transformare si odata cu ea si tu. Da drumul!