Poker face

Deci eu stateam langa pultul barului si ma uitam de jur imprejurul meu. Asta e moaca mea atunci cand dintr-un motiv sau altul nu mai socializez o vreme. Imi trag fata de poker si devin invizibil daca vreau. Reusesc sa nu ies in evidenta in nici un fel, desi unii oameni nu se pot abtine si sunt atrasi de o fata inerta care mai degraba exprima, din punctul meu de vedere, o nevroza invinsa cu stoicism decat suparare. Si cum stateam la bar savurandu-mi bauturica mea mica, cu pai mic si cu multa gheata, pentru ca am zis ca nu mai beau bere, s-a intamplat sa vina prima persoana care a fost atrasa de a mea fata. Dupa o scurta conversatie am reusit sa conving persoana respectiva, ca ma simt bine, ca nu sunt suparat si ca sunt relaxat. Numai ce mi-am terminat bauturica si langa mine alte doua persoane care din una alta ma intreaba acelasi lucru si pe care din nou incerc sa le linistesc explicandu-le ca sunt bine si totul e bine si ca asa sunt eu dupa ce nu ies din casa multa vreme. Ce e drept la capitolul abilitatilor social-comunicative am stat cam prost in ultima vreme, dar trecand peste asta totusi imi dau silinta ca atunci cand ies din casa sa ma fac cel putin neobservat daca imi displace atmosfera sau compania. Lucruri false de altfel, deoarece in marea majoritate a cazurilor, acolo unde ies imi gasesc vrand-nevrand prietenii. La un moment dat mi-a trecut brusc prin cap urmatoarea situatie. Daca de fapt asa arata iadul? Adica daca iadul e o carciuma, unde iti gasesti toti prietenii cu care esti atat de prieten incat in mare parte nu mai ai ce discuta si nu zic asta in mod ironic sau peiorativ ci cat se poate de serios. Sa fii atat de prieten cu cineva incat nu iti mai trebuie sa stai de vorba cu ea, ci ajunge doar o reciproca si usoara aplecare a capului atunci cand se stabileste contactul vizual. Imagineaza-ti un pic cum e asta! Un loc de genu asta cu oameni dragi, dar cu care nu e nevoie sa discuti prea mult, unde locul e destul de mare ca sa te desfasori daca vrei, muzica e cea cu care te-ai invatat si daca pleci descoperi ca alte locuri is oarecum gresite fata de locul in care te afli. Cam asa e iadul. O carciuma plina de prieteni buni cu care nu ai ce discuta, poti sa pleci daca vrei ca doar usa ti-e deschisa, dar din moment ce pleci iti dai seama ca urmatorul loc poate fi mai rau asa ca preferi sa ramai. Pentru ca cel putin esti intre prieteni.
Dupa tot acest scenariu trait cat se poate de intens la nivel de reverie, descopar cu stupoare o usoara schimbare a mimicii faciale. Fapt observat si de o alta persoana de langa mine care imi preia mimica si ma intreaba cu mult entuziasm de ce zambesc. Si atunci incercand sa concretizez tot bancul si tot ceea ce vreau sa zic, ma fastacesc si tot ce pot sa scot pe gura e urmatoarea intrebare:
-Pot sa iti zic un secret?
-Ihi!
-Eu de fapt nu is suparat, doar am incurcat fetele cand am iesit din casa. De fapt eu rad pe interior!

Si cu astea spuse nu am schimbat nimic dar cel putin m-am simtit mai usurat si poate pentru o clipa m-a incercat un usor sentiment de complicitate alaturi de persoana implicita cu care conversasem si caruia i-am pasat marele meu secret. Pe urma seara s-a desfasurat ca oricare alta seara de sambata. Baut, dansat, fumat si ceva incercari de socializare cu persoane necunoscute.
In rest, mi-am dat seama spre dimineata, stand cu un pahar mare de apa in mana si luptandu-ma cu aciditatea gastrica ca e bine sa am fata pe care o am. Daca exteriorul meu ar arata interiorul atunci probabil s-ar specula ca am alte probleme mari. O persoana care rade incontinuu nu e seriosa si aici apar alte variabile, dar destul despre asta. Ideea e ca o sa-mi pastrez fata mea de poker.