Sunt de o vreme intr-un dor nebun de mine insumi, de gandurile mele, de timpul meu liber. Tanjesc dupa soare ca fluturele de noapte la bec si port cu mine o amorteala pe dinauntru si nu ma pot dezmeticii din ritmul de viata care mi-a fost dictat. Ma preschimb si ma transform cu zambetul pe buze, doar sa vad cum cresc in ochii mei si scad, disparand din ochii altora. Sunt in sevraj, sunt intr-un continuu sevraj de viata, asa ca in fiecare zi maresc doza pana cand am sa ajung intr-un moment cand dus de val am sa-ti spun ceva necugetat ce pe urma am sa regret. Timpul trece si eu devin mai rece, mai cinic si poate mai intelept. M-am preschimbat intr-un mizantrop milos, ce tolereaza si intelege, am devenit pragmatic, acid si nemilos. Am inceput sa am rabdare pentru a-mi atinge scopurile, iar ca un Hefaistos inchipuit si suparat mi-am daramat valorile cu greu cladite in timp.
Si linistea s-a lasat atunci, iar acum imi vad drumul clar si sigur. Si asa m-am preschimbat si eu, multumita tie. Iar tu te-ai preschimbat in timp in multe chipuri si locuri incat ai devenit doar o parte din peisaj. Iar ca doi necunoscuti o sa ne inatlnim odata, doar asa o mai trece nitel sevrajul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu