O degradare a sufletului

LOCUL:Romania
ANUL:2011
Nimic din ceea ce am vazut sau am invatat nu m-a putut pregati vreodata pentru vremurile infecte in care traim. Sunt tanar si vorbesc poate pentru toata generatia mea. O generatie supusa incercarilor grele lasate de predecesorii nostri care au fost la randul lor ingreunati de predecesorii lor. Un lant intreg de greutati ce atarna acum pe spatele tinerilor, ce dusi de mirajul vremurilor inca mai spera la o schimbare sau la o cale de iesire. As spune ca in astfel de vremuri patriotismul ar fi de folos si ar da un sens national pentru perioada dificila prin care trecem, dar sincer sa fiu nu sunt multumit de directia pe care au ales-o conducatorii tarii noastre si nici de imaginea pe care ne-am creat-o despre poporul nostru. Dainuie in noi un spirit oportunist, un spirit de pisica, ce se lasa ca funza-n vant, in functie de vremuri. Cum sa nu dai bir cu fugiti din moment ce aici abia faci fata de la o luna la alta? Nu ca in afara ar umbla cainii cu colaci in coada.
Nimic nu e mai groanznic decat sa ai chef si energie sa muncesti dar sa ti se inchida usa, fie ca esti subcalificat, calificat sau chiar supracalificat.
Am ajuns sa vad oameni ce isi sterg din CV-uri studiile superioare, pentru ca nu da bine la angajatorul lui si nici la postul de portar la care ravneste. Dar ce poti sa faci? Sa te inchizi in tine si sa germinezi tacit ganduri inaltatoare asteptand ca un pradator sa explodezi la momentul oportun, sau sa te transformi intr-o fiara pragmatica, rece si calculata?
Oricum in astfel de perioade as recomanda cu caldura si activitati ce stimuleaza nu numai buzunarul, ci si sufletul. Asa, ca sa nu ne pierdem in aceste vremuri de tot.