Ham ham!

Ca sa ma fac mai bine inteles, iubesc animalele, mai ales cainii, dar in ultima perioada si nu numai, acest prieten al omului a devenit o adevarata povara. Si nu spun ca e din vina lor, ca-s caini si se inmultesc si umbla in haite si cateodata vara cand soarele e puternic, li se incinge creierul si devin mai teritoriali, ci tot a omului care i-a scapat de sub control. Pai cateii comunitari sunt raspunsul la lipsa noastra de grija si resonsabilitate. Desi problema cainilor este una delicata din punct de vedere moral. Da, putem spune ca nu e vina lor ci a noastra pentru ororile din ultima vreme cauzate de acest flagel urban. Au scapat de sub control si oricat de simpatic mi-ar fi catelul din spatele blocului si cei de prin oras, imi dau seama ca sterilizarea lor nu functioneaza ca metoda de control. Nici relocarea lor in masa spre asa zisele "adaposturi" nu s-a dovedit eficienta si in scurt timp si dulcele-mi targ va fi suprapopulat de acesti patrupezi nevinovati, nu ca nu ar fi "lumea cateilor" dupa o anumita ora. Dar oare trebuie sa ajungem sa ne fie frica sa iesim pe strada din cauza lor ca sa luam odata o decizie responsabila?
Atrag atentia ONG-urilor care fac furori prin presa cu drepturile animalelor si fac mitinguri peste mitinguri nu dintr-o reala dragoste pentru aceste animale, sau vreo responsabilitate morala, ci prin simplu fapt ca traiesc binisor pe fonduri europene sau banii primariilor. Pentru cei ce iubesc cateii comunitari si sunt oameni responsabili, nu au decat sa adopte unul. Desi ma indoiesc ca acesti "oameni" implicati au cu adevarat o statura morala verticala si nu doar starnesc tot felul de controverse pentru a-si satisface niste nevoi meschine.
De altfel, rog curiosii si iubitorii de animale sa viziteze adoposturile si sa se intrebe daca le-ar placea sa traiasca o viata intreaga inchisi.
Sterilizarea in masa ar merge in teorie dar pentru asta trebuie o actiune mult mai ampla si iarasi pe banii contribuabililor, iar daca o pereche scapa, e capabila ca intr-un timp scurt sa repopuleze. In medie, gestatia la caini dureaza 63 de zile, adica fix 9 saptamani. Am zis, e o medie. Variatiile normale sunt de +/- 5 zile. Iar cam la 6 luni, teoretic cateaua intra in calduri din nou. Sa nu mai spun ca is capabile sa fete pana la 10 pui dintr-o data.
Nu mai este vreo indoiala ca acesti militanti si iubitori de animale sunt niste bagatori in seama si profitori. Cand se intampla o nenorocire toata lumea ridica din umeri si fluiera a pustiu, cum a fost ultimul caz cu femeia mancata de caini.
Dar nu are rost sa dau exemple din mass-media pentru a-mi sustine puctul de vedere ci fac apel la bunul simt ce a devenit ceva atat de rar in ultima vreme si zic ca nici o schimbare nu se poate face fara actiune si cateodata actiunea cere sacrificii, dar e mai usor sa mergi si sa protestezi si sa fi "Gica Contra" in loc sa adopti un catel.

O viata inchis in cusca nu este viata si cine spune ca e de preferat asa in loc sa piara acela e un las ordinar. Eh, dar aici ne lovim de un alt subiect legat de existenta si nu vreau sa par ca as fi un mosulet cu baston care comenteaza pe "altii" din spatele unui monitor. Eu unul recunosc cel putin ca iubesc animalele dar nu sunt destul de responsabil sa adopt unul, dar nici nu ma pun cu fundu-n drum si zic nu schimbarilor venite din nevoie ca sa le dau un job unor oameni de nimic.
Sper ca problema cainilor sa fie rezolvata intr-un fel sau altul, ca pe urma sa ne intoarcem privirea si asupra semenilor nostri care umplu strazile.
Si ca sa nu inchei postarea intr-o nota sumbra, am sa va las in compania unui mare poet roman.

Cainele Ovreiului
de George Toparceanu


Intr-un an, candva-ntr-o vara,
Nu stiu unde, in ce sat,
Un ovrei mergand cu marfa
Intr-o curte a intrat.
Si cum intra el pe poarta
Cu bagajul la spinare,
Hop, ii sare inainte
Un dulau urat si mare.
„Ce sa fac acum? se-ntreaba
Bietul Itic suparat.
Daca strig sa vie omul,
Pan’ sa vie m-a mancat!
Daca plec pe poarta iara,
As pleca eu bucuros,
Dar dulaul e in stare
Sa m-apuce pe din dos...
Nici incolo, nici incoace,
Eu mai bine stau pe loc;
Si-am sa-l iau cu vorba buna,
Chiar asa sa am noroc!“


Moi Grivei, zic zou, asculta,
De cand umblu eu pe jos
N-am vazut in toata lumea
Un catel asa frumos!
Ma mai duc la targ eu, lasa,
Ti-oi aduce un covrig.
Ce folos ai daca latri?
Parca-ti iese vrun castig?
Moi Grivei, tu esti cuminte,
Ce-ai cu mine de-mpartit?
Am venit la badea Gheorghe,
Ei si ce-i dac-am venit?
N-am sa stau un an la dansul,
Plec indata la haham...
Dar dulaul se repede
Si mai tare: Ham! ham ham!
Stai pe loc! Ai-vei mi-e frica!
Ci pacat ca n-am o pusca!
Badi Gheorghe, badi Gheorghe,
Iesi afara ca ma musca!
Badea Gheorghe iese-n usa,
Da c-o piatra dupa caine
Si-apoi zice: Nu te teme!
Tine-ti inima, jupane!
Nu stii vorba romaneasca
De la mosi-stramosi lasata,
Ca un caine care latra
Nu te musca niciodata?
Stiu proverbul zice Itic
Ca-l avem si la ovrei,
Stiu prea bine... dar e vorba
Daca-l stie si Grivei!