Tu

Esti o inventie a mintii mele. Existenta ta este legata de dorintele mele. Ai aparut din cel mai adanc cotlon al imaginatiei mele si te-ai materializat contrar legilor firesti, continuand sa existi atata vreme cat cred in tine. Te-am proiectat spre lumea materiala in timp ce calatoream cu gandul prin reteaua infinita a timpului si a spatiului. Sa nu-mi ceri vreodata socoteala pentru existenta ta si sa nu plangi prea tare atunci cand ma pierd in visare uitand de tine. Cateodata te uit, alteori te transform si imi reintorc privirea spre tine doar ca sa-mi domolesc setea si sa ma regasesc. Eu? Eu sunt o nascocire a altei minti ce din nevoie sau plictiseala m-a zamislit ca sa-i fiu pe ascuns muza. Ne transformam dupa nevoile altora si transformam la randul nostru ca sa ne satisfacem curiozitatea, astfel cu pasi inceti parcurgem drumul spre cunoastere, caci cu fiecare dorinta implinita, ne implinim si noi, ajungand la un final sa ne trezim din visare. Si daca obiectul dorintei mele se materializeaza luand diferite forme in diferiti timpi, atunci si fricile mele apar in planul real. Dar daca sunt un vis din alta minte, am sa ma chinui sa dorm, caci nu pot sa-mi pierd farama de identitate pe care o am, aceea de a visa la randul meu.
Din cercul inchis de proiectie si vis, vis si proiectie, apar uneori adevarate catastrofe ce disturba temporar reteaua de vise. Tu sa ma visezi si in acelasi timp eu pe tine.