Nu cu mult timp in urma mi-am miscat anatomia din casa si am aterizat intr-o anumita locatie, la un anumit concert.
Seara a fost absolut reusita, am topait, am urlat si m-am dat in stamba alaturi de cativa apropiati. Toate bune si frumoase pana cand solistul trupei respective a inceput sa o arda aiurea.
Si poate va intrebati acum, daca se poate spune asa ceva la un concert de muzica rock, unde daca bagi capul in incinta pe la jumatatea concertului si nu ai nimic la bord totul pare grotesc si ilaro-noire. Ei bine, spre stupoarea mea, se poate.
Numai ce ma pregateam sufleteste de sfarsitul concertului ca deodata incepe sa-mi curga sange din urechi (la figurat) de ceea ce aud. Dragul nostru solist se apuca pe nesimtitelea sa-si dea cu parearea lui politica, ingusta ce-i drept, de bietul microfon.
Stiti cum a sunat? Ca o simfonie care se termina cu o mare basina puturoasa! Pai cum iti permiti mon cher? Te trezesti la bulevard? Nu de alta, dar recunosc atitudinea de curva ieftina ce isi vinde influenta unor organizatii sau grupari politice, mai mult sau mai putin absconse.
Organizatii ce probabil sunt conduse de niste pitici visatori ce poarta musteata, ce adora culoarea verde, colacii kurtos si care nu pot vorbi corect romaneste.
Este gresit ca artistii sa se bage in politica. Ba nu, este de-a dreptul imoral! Nici un artist, oricat de sarac ar fi, nu ar trebui sa se manjeasca cu asa ceva. Pentru ca mirosul politic nu iese de pe haina artistului nici dupa zece concerte caritabile de aici incolo.
De unde pana unde au ajuns diversi artisti sa fie si lider de opinie? Pai stai bai nene! Daca vin sa te ascult la un concert nu inseamna ca ma intereseaza parerea ta despre alte lucruri in afara de muzica. Trubadurii adevarati canta si distreaza lumea, ies si mai canta la bis (ca asa se face), dupa care impacheteaza frumos si merg sa faca nani.
Imi dau seama ca daca publicul din sala era unul putin mai matur si deci mai responsabil in acea seara, atunci trubadurii primeau inapoi ceea ce au starnit. Si cand am crezut ca asta a fost picatura care a umplut paharul, numai ce-mi tranteste si o "salvati Rosia Montana!", asa ca sa fie treaba buna.
Pai apoi ai putintica rabdare! De cateva luni incoace tot vad campanii pro sau contra legate de Rosia Montana ce nu au facut decat sa ma irite. Nu vreau domnule sa o salvez! Nu ma intereseaza pe mine ce se-ntampla acolo! Pentru mine Rosia Montana este egala cu Narnia. Nu am fost acolo si cel mai sigur nu am sa ajung vreodata.
Dar judecand un pic logic si ascultand parerile localnicilor nu pot decat sa le dau dreptate. E aiurea sa fi intr-o zona fara potential turistic, unde nu ai de lucru, iar atunci cand apare o raza de speranta vin alti destepti sa-ti zica nem, pardon, am vrut sa zic nu.
Pai ma gandesc ca daca maine gasesc petrol la mine-n ograda si vreau sa dau terenul in arenda statului ca sa beneficiez si eu de niste venituri, sa-mi apara un destept care sa-mi spuna ca zona are valoare istorica si ca trebuie bagata in UNESCO. Nu ca asta ar fi adevarul, ci asa de-al dracului. Pai as scrasni din dinti si as urla in gura mare: Tradare, tradare, tradare, de trei ori tradare!
Daca nu locuiesti in acel loc atunci nu cred ca ai vreun drept de veto. Iar in alta ordine de idei pun pariu ca oriunde sapi in pamant, la 4-5 metri adancime ai sa dai de ceva vestigii uitate sau de ceva fosile, oale, etc. Pai in cazul asta ce facem? Punem folie pe toata Romania si o lasam asa, ca o fata batrana si virgina, cu care noi, ca niste parinti senili, sa ne putem mandri!
Si ar fi misto asa. Ar veni astia de la UNESCO, ne-ar trage un gard de jur imprejur si ne-ar arunca banane peste el. Atunci nu ar mai ramane nimic de facut, decat sa ne aplaudam reciproc strigand in gura mare "bravos natiune!"
