Sirena

Cu voce si farmec ma-ncanti.
Ma chemi necontenit spre tine.
Tu care esti sirena fara de coada de peste,
Fara de aripi de pasari maiestre.
Fara de moarte.
Fara sa stii sa canti ma incanti.

Cu zambet,
Din ochi tu ma minti.
Ma chemi necontenit spre tine.
Pasesti lasandu-ti cazut
Parul tau mult,
Parul tau negru,
Si pasi-s marunti.
Si iuti.
Ca un graur.

In spate tu lasi un val de mister.
Si mana prin par ti-o petreci.
Lasand bunaoara,
Rodnic parfum de femeie
Ce-omoara.

Lin te prelingi printre oameni.
Cu aceasi finete
Ca pestele ce zburda printre valuri.
Te faci nevazuta de vrei,
Incanti si descanti la bunul tau plac.
Si apari zambitoare
Din marea de oameni.

Pe vremuri chemai necontenit spre tine,
Marinarii pierduti,
Cu zambet si cant
Si priviri arzatoare.
Pana ce Ulise,
Legat de catarg
A reusit sa iti asculte cantecul tau.
Si atunci ai uitat.

De-atunci pana acum
Umbli nebuna prin lume.
Si atragi inspre tine fara sa stii
Si fara sa vrei.
Tot felul de lume,
Pierduta ca tine.

Fortuna

Doamna Fortuna m-a invitat odata la un dans, iar eu atunci surpins am ezitat o clipa. Nu pot sa cred ca-mi poarta pica, doar ca de ceva vreme o vad trecand pe langa mine fara sa zica nimic. Pesemne ca nu a uitat inca. O salut entuziasmat din mers si ea imi trage o privire usor pierduta, imi zambeste un pic si apoi fara sa zica nimic imi intoarce spatele si merge mai departe. Incerc din rasputeri sa-i intru iar in gratii, dar ii tare pietroasa cand vine vorba de clementa. Mai nou am observat ca si-a schimbat tactica si ma amuza frumosul nostru joc. Ea vine si imi da un zambet din coltul gurii. Ma uit la ea si ii zambesc inapoi. Ne privim asa pret de cateva clipe si cand dau sa-i zic ceva observ ca nu la mine se uita din start, ci la omul de langa mine. Dar stiu ca o face intentionat, asa ca m-am invatat cu ideea. Cand am nevoie de ea apare doar ca sa ma starneasca si pe urma dispare vazandu-ma cum mi se umfla buza. Jur ca in una din zilele astea am sa o prind de mana si am sa o intreb daca mai e suparata pe mine. Am sa o rog sa ma ierte. Am sa-i spun cat de mult am nevoie de ea si daca e disponibila as accepta acum acel dans. Doar-doar nu s-ar mai uita chioras la mine dupa aia. Adica e una sa fie indiferenta si alta e sa faca misto. Asa ca ia aminte, daca vreodata Doamna Fortuna te invita la un dans, in oras, la o plimbare sau oriunde ii vine ei, sa nu eziti nici o secunda. Ii place actiunea fara prea mult cuget. Ba chiar pe unii ii si saruta pe frunte pentru asta. Si daca nu o merge cu rugamintea atunci am sa incep sa o oftic eu pe ea fiind indiferent, ca doar indiferenta e cea mai grea. Si poate o sa inceapa ea sa ma prinda de brat si sa imi traga un zambet pana la urechi, ba chiar sa mearga atat de departe incat sa-mi sopteasca la ureche. Si daca o vedea ca nici asta nu merge poate s-ar indragosti de mine pentru o zi, de mi-ar ajunge caldura sarutului ei pentru urmatorul sfert de secol. Hai te rog eu mult, mult de tot sa ma ierti si iti promit ca o sa am mai mult curaj data viitoare cand am sa te zaresc. Si stiu ca o sa-ti placa de mine, pentru ca atunci cand am sa te vad am sa vin eu la tine sa te invit la dans. Si daca as stii exact adresa ta, ti-as trimite chiar acum un buchet mare cu flori si o ilustrata tot cu flori. Iar pe verso as scrie cu pix rosu "Iarta-ma!!".

Senin

Scaaaaart....! Din nou a inceput sa paraie ciresul. Poate de la frig sau de la ploi sau de la zilele din ce in ce mai scurte. Copilul din cires nu pare deloc infricosat si nici nu se mai chinuie sa-si gaseasca o pozitie facand echilibristica de pe o creanga pe alta ci sta in fund cu un zambet larg pe fata. Nu tresare in nici un fel la trosnetele ciresului care e din ce in ce mai aproape de prabusire. Priveste cerul senin si zambeste inchizand din cand in cand ochii. Inspira adanc adierile de vant ce ii mangaie crestetul si incepe sa se legene odata cu vantul pe creanga subreda. Cipilica care e vesnic prin preajma incepe sa dea tarcoale si cu un oftat se apropie de cires. Observa o vreme cum se zbataie copilul pe creanga si fara sa-si dea seama e vrajit de miscarile ritmate si incepe sa devina usor prins in acest dans. Vantul incepe sa adie mai puternic si creanga se misca din ce in ce mai repede. Dansul continua o vreme indelungata iar monotonia lui creaza impresia de slow motion desi totul devine din ce in ce mai rapid. Cipilica incepe vrajit sa isi caste gura ce devine din ce in ce mai mare. Balele de la bot incep sa picure pe radacina ciresului. Creanga scartaie si trosneste. Pustiul inspira adanc inchide ochii si se arunca in gura larg deschisa. Si uite asa, dintr-o inghititura disparu copilul. Cipilica trage o ragaiala si pleaca mai departe. Dupa cativa pasi se uita in spate si vede cum ciresul trasnit si ofilit cade cu totul la pamant si pe urma se transforma in scrum. O adiere de vant si dispare si scrumul. Cipilica se duce in lumea lui. Pe locul unde a fost odata un cires balele lui au atins pamantul.

Va urma...

Chefless

Nu am chef azi. Nu am chef sa imi vorbesti numai de tine. Nu am chef sa iti aud problemele tale, la fel cum nu am chef sa vorbesc de ale mele. Nu mai am chef dimineata sa imi vad moaca botita in oglinda dupa o seara de baut doar de dragul bautului. Nu mai am chef de inalniri cu tot felul de persoane care nu au nimic sa imi spuna dar totusi insista sa ne vedem. Ma pregatesc incet dar sigur pentru o hibernare totala. Imi vine greu sa ies din vizuina mea stiind ca afara ma asteapta inevitabila blazare. Hai sa mai bem un paharel si sa ne mintim reciproc. Hai sa ne prefacem ca totul e bine. Hai sa ne prefacem ca suntem interesa(n)ti unul de celalalt. Hai sa ne mintim ca totul va fi bine si ca noi suntem pe calea cea buna. Cunosc regulile jocului atat de bine si de aia mi se pare totul nefiresc. Nu am de gand sa joc dupa reguli. Ma plictisesc si am impresia ca trisez. Nu vreau sa mai intru in hora doar ca sa fiu ocupat. Am alte lucruri pe cap. Si daca tu crezi ca eu sunt gresit poate ar trebuii sa te uiti in oglinda. Imi recunosc o parte din vina. Urasc jocul. Ma plictisesc extrem de repede. Si de prea multe ori imi focalizez privirea prea in profunzime vazand lucruri nebanuite nici de persoana in cauza. Refuz sa fac parte din turma. Refuz total sa fac parte din turma care lasa urma in calea ei. Am sa imi torn cenusa in cap si am sa behei necontenit de pe dealul meu. Crezi ca is ciudat nu? Stai sa vezi ce parere am eu despre tine. Stai o clipa sa iti deschid mintea si sa te scutur un pic. Te urasc ca iti permiti sa imi pierzi timpul. Si ma urasc ca din nou am vazut ceea ce nu era. Nu vreau sa vorbim pentru ca nu avem ce, desi avem poate acelasi scop dar drumurile ne sunt diferite. Nu ma cocota prea sus si nu ma afunda prea tare. Nu suntem atat de diferiti. Doar un lucru ne diferentiaza. Mi-am spart ochelarii de cal si brusc am descoperit vederea periferica. Despre ce vrei sa vorbim? De ce imi spui ca faci bine cand te intreb ce faci? De ce ai pretentii de la mine? De ce sa am numai eu initiativa? Pentru ca asa e jocul? Hai sictir! Si vorba ceea "muie celor care te asculta". Ma plictisesti pana la lacrimi si sange imi curge pe urechi cand incepi sa vorbesti nimicuri. Nu, nu putem sa facem schimb de experienta. Nu vreau sa imi impartasesti viziunea ta despre viata cand vad prea bine ca mai ai pana sa dobandesti una. Si stiu ca te enervezi si e frustrant cand iti ignor partial frumusetea. Si stiu ca ar trebuii cateodata sa te pacalesc, pacalindu-ma pe mine si inchizand ochii la felul tau de a fi. Dar stii ce? Nu am chef azi. Poate maine. Sau poate cand plictisit fiind de mine am sa pornesc orbeste in lume doar ca sa ma izbesc de tine pe undeva. Si inevitabil am sa am aceeasi durere de cap si in momentul cand, ametit de zambete, am sa deschid ochii si am sa vad cu cine stau de vorba. Sau poate nu. Poate am sa imi tin ochii fortat inchisi si doar la rugamintile celor apropiati sa ii deschid. Si atunci din nou am sa ma uit in oglinda si am sa zic ca is un idiot-impulsiv, un cretin in devenire, un betivan notoriu, un fumator inegalat, un clown plictisit, un romantic zaharos, un visator adormit, un neavenit cu pretentii, un pseudo intelectual. Si Cipi o sa vina sa imi spuna "eu ti-am spus, dar tu nu ai vrut sa asculti de mine". Si uite asa am sa o iau de la inceput si am sa ajung in acelasi loc si am sa am aceleasi revelatii si am sa fac aceleasi promisiuni si etc si etc. Si iata ca acu is aici. Si ma tin bine. Iti fac cu mana. Nu ma vezi? Deschide ochii! I-ai deschis? Hai sictir, acu nu mai am eu chef!

Good morning

And the sun is shining once again.As I sit in my balcony having my morning coffee I cannot help but wonder at the unwary travelers going by.After so many years living next to the train station I have developed a taste for traveling and adventure, that is in my very being, but still I have a love for home and friends.The autumn is upon us with a wonderful and strange dance of colors and tastes that makes it worth wile.I don't mind the cold air if I have enough sunlight.I take my time cooking breakfast because time is on my side.I listen to music and prepare to stretch my legs on a mid-day walk.Of course I dare not take a step out the door without my metallic steed.I ride trough the ups and downs of the city, clearing my head of questions and sharpening my senses.Ah the town in the autumn air is such a delight for the soul.The colours, the smells, the rush going up the hills and the agitated young people is a site for sore eyes.After I took my time intoxicating myself with some tobacco I feel the urge for some speed, and what's the best thing you can do with a hill after conquering it, but to let go and let gravity do it's thing.In the same way I'm letting go of summer for autumn, or companionship for solitude and somehow I feel that all will be alright, and my restless soul is getting a little piece of peace.So are the days of autumn for me.A time for insight and reconnecting, a time for sharpening the senses and clearing the weary mind.

Umbre

E noapte si strada e goala si eu ma indrept din nou spre carciuma.Inca o noapte in oras cu mult fum, muzica, bautura si chipuri straine.Imi beau linistit berea si casc ochii in gol.Fumez si observ ca in jurul meu sunt altii care fumeaza intr-un perfect sincron cu mine.Ma apuca un spasm abdominal, ma inec cu fum si ma tin bine de sticla doar ca sa am un punct de sprijin.Intorc ochii in dreapta si in stanga mea si dintr-o data simt cum pe sira spinarii se urca incet din vertebra in vertebra un soi de raceala care imi ajunge pana in crestet.La inceput nu bag de seama ceea ce undeva in interior imi era evident de ceva vreme.Mai trag un fum de tigara si ma uit la varful aprins.Ma las pe spate si inchid ochii, deschizandu-i doar ca sa observ ceea ce negam.Tacticos imi sting tigara si imi port pasii tacuti spre o alta locatie.Devin din ce in ce mai silentios pana cand...nu se mai aude nimic.Ma simt usor de parca as pluti.Incep sa maresc pasii pana cand ma trezesc alergand pe strazi si luminile din noapte se scurg ca niste pete de culoare pe o panza neagra.Alerg pana cand lumina formeaza linii drepte si sar, doar sa ma trezesc plutind.Imbratisez noaptea si ma scald in linistea ei.Atunci imi fac curaj sa recunosc adevarul.

Breathe

It's getting harder and harder to breathe. Closing my eyes and relaxing isn't working anymore. I try to count my steps so I can get the rhythm of my beating heart again and to ensure a well and balanced breathing. I walk for a while and stumble upon questions that pop in to my brain and then suddenly I have a near stroke. I pull myself together and try to walk away just to find myself breathless. So I just stay there for a while just waiting for something to happen. I guess I die little by little every second because of my sheer curiosity. Some time passes by and I open my eyes. The questions are gone, I breathe again and look around only to find myself in an unfamiliar place with strange faces. I don't even recognize you.You smile back at me. Too late. I turn my head and walk away only to leave a sigh behind. I look at the time and decide to wake up early in the morning.The road is easy as my soul.I fall asleep in my room and dream for a while.I wake up and start the day with dark coffee.I love the autumn's morning air, it has a unique bouquet of rotting vegetation, broken dreams and promises.The day flies by so quickly leaving room for the night.Ah the night time, and I'm back to my old routine.Well I guess I'm looking for a piece of summer.Still searching.

Departe

Trebuie sa plec, undeva departe, departe de lumea pe care o stiu. Intr-un loc unde ma pot redefini ca persoana. Trebuie sa plec intr-un loc de unde ma pot reintoarce, candva.
Peretii incep incet, incet sa ma stranga si devin claustrofob in propria-mi camera. Rabdarea pe care m-am chinuit sa o invat si sa o educ de-a lungul anilor se risipeste odata cu zilele mohorate de toamna. Imi vine un dor de duca dar ma abtin pentru acum. Un loc care sa-mi permita sa visez, un loc cu soare, undeva langa mare, iar seara sa ies pe faleza la o ceasca de cafea sau de ceai si sa fie muzica in jur si sa ma pierd printre straini. Iar vara sa-mi iau tartacuta in spate si sa o iau la sanatoasa pana unde vad cu ochii si pana unde ma tin picioarele, iar toamna sa ma intorc inapoi.

Poti veni si tu daca vrei, daca nu ti-e frica de bataturi. Sigur ai sa le faci. Caci daca exista asemenea loc, atunci nu ne ramane decat sa alergam dupa vise, si stiu ca is multe si timpul e scurt. Si daca imi promiti ca ai rabdare atunci iti promit ca o sa am si eu.