sâmbătă, 11 septembrie 2010

Desert

Deschid ochii si vad o mare rosie de nisip.Munti de nisip deranjati de vant.Imi simt gura uscata si sunt ametit.Nu se aude nimic.Nici macar vantul.Liniste grea.Imi fac curaj si ma ridic.Imi trag peste fata bucata de panza neagra ce imi infasoara capul.Pasesc.Nisipul e fin si frige.Mai am de mers pana ajung la ocean.Pornesc la drum si ma uit in urma mea.Pasii facuti de mine sunt stersi de vant.
Incerc de o ora sa cuceresc creasta unei dune.Aproape de capat, atat de aproape de capat incat o forta nebanuita ma indeamna sa grabesc pasul.Nisipul fuge de sub picioare.Ma impiedic si ma rostogolesc.Albastru si rosu, albastru si rosu, albastru si rosu...
Soarele imi arde fata si ma trezesc tusind.Buzele imi sunt crapate de sete.Beau o gura de apa.E calda.Ma ustura gura.
Ma ridic si continui sa merg.Soarele arde necontenit.Incep sa imi aud respiratia.Imi duc o mana spre cap cautand panza.Ma uit indarat.Caut o vreme cu privirea.Trebuie sa merg mai departe, nu ma pot intoarce.Incerc sa grabesc pasul.In timp cerul devine la fel de rosu ca nisipul.O clipa imi pierd simtul orientarii.Ma pun in fund si ma apuca rasul.Ridic privirea si in fata mea e o alta duna.Trebuie sa ajung pe teren inalt.Mai mult pe burta decat in picioare ajung sa ating varful.Privesc orizontul.Desertul isi schimba culoarea.Inspir un vant mai rece si privesc cum in timp desertul se preschimba in mov inchis.Ma asez turceste si inchid ochii.Ma las pe spate si privesc cerul instelat.Adorm si visez oceanul...
Deschid ochii.E rasaritul.Ma ridic in fund.Privesc orizontul.Acolo undeva se afla oceanul.Ma pornesc la drum, dar inca visez.Oceanul, oceanul, trebuie sa ajung la el.Merg o vreme si in departare zaresc ceva.Grabesc pasul si nu pot distinge ce e.
Imi frec ochii si rad.Ridic de jos panza neagra.Imi infasor capul si fata.Il leg bine de data asta.Ma intorc la drumul meu.Inainte, inainte spre ocean...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu