miercuri, 22 septembrie 2010

Ura! Ura! Ura !

(Cipilica la aparat)

Am inceput in ultima vreme sa dezvolt un sentiment puternic, sublim as putea spune pentru semenii mei.Pornind de la cele mai elementare relationari interumane pana la cele mai complexe jocuri sociale, rasa umana nu va inceta vreodata sa ma uimeasca prin comportamentul ei fata de ea insasi.Suntem astfel din punct de vedere temporal, privit de la nivel macrocosmic, o rasa si o societate mult prea tanara pentru ambitiile ei.Astfel, de cand omul a avut primele sclipiri de inteligenta ex.(folosirea uneltelor de piatra neslefuita, focul, roata etc.)pana la bomba atomica, ca fiinta a ramas aproape neschimbata.Am ramas aceleasi maimute conduse de aceleasi dorinte vechi si noi, doar ca odata cu vremea ele au fost frumos imbracate in morala sociala si principii schimbatoare.Nu are rost sa dau exemple ci imi ramane doar sa ma razvratesc tacit si sa sper ca 2012 nu va trece la fel ca 1666, sau 1999, sau 2000.Vorba ceea: something's gotta give...domle!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu