vineri, 21 ianuarie 2011

Timpuri

Da, sunt fericit, in ciuda faptului ca traiesc intr-un deceniu dubios. Dar ce generatie pana la urma nu a zis asta despre timpurile in care a trait ea? M-am nascut cu o afinitate pentru oameni si pentru arta si desi timpurile nu ma ajuta sa scot din mine ceea ce zace si creste intr-un mod tacit, imi acord timp sa ma acomodez cu valurile vremii. Si ma gandesc ca bunicii au prins un razboi si un refugiu, parintii comunismul, iar eu vremuri incerte dar si vremuri ale schimbarilor. Vremuri in care dusmanul nu este unul materializat ci umbla mai degraba ca un spectru ce activeaza intr-un mod insidios, manipuland marea majoritate dupa bunul lui plac. Si totul pentru ce? O bucata in plus de tarana. Caci in fond lumea in care traim nu s-a schimbat si nici noi ca oameni. Cei care conduc lumea raman cei influenti si bogati, lacomi si mucegaiti, fara o viziune larga asupra vietii, nestiind sa faca decat ceea ce au facut tot timpul, sa-si pastreze averea. Adevaratii lideri sunt recunoscuti post-mortem si eroii la fel, iar vizionarii care nu pot fi "controlati" sunt impinsi in tarana. Si asta a fost de la inceputuri, caci lumea nu e perfecta, ci penduleaza intre haos si armonie, iar cand lucrurile materiale o indestuleaza pana in punctul in care aceste lucruri nu mai au aceeasi valoare, se simte ghiftuita si ca dupa o sarbatoare cauta inebunita acel "ceva" care sa ii redea gustul inapoi, gustul pentru viata. Atunci umila isi intoarce privirea spre acei visatori uitati, spre cei ce au avut rabdare, sezand in coltul lor si asteptand, pana ce "gloata" s-a ghiftuit, sa le zica o poveste. Si poate intr-o zi vor reveni si aceste timpuri, caci acum, lumea inca fuge dupa averi de natura efemera iar rostul artei ce de-a lungul timpului a existat pentru a inspira si pentru a inalta spiritul omenesc spre lumina si intelepciune s-a transformat si ea treptat intr-o afacere ieftina, ce ii da neghiobului ce-i al neghiobului, promovand non-valori si divertisment insipid. Dar acestea sunt timpurile de acum si trebuie sa ne adaptam vremurilor si poate vom reusi sa trecem si peste aceasta perioada.

3 comentarii:

  1. Îmi permit impoliteţea de a continua ideea, cu speranţa că a trece peste această perioadă nu o să însemne a-mi auzi copilul zicând " trebuia să am vârsta asta în 2010, când încă mai puteam schimba ceva", cum spun eu că trebuia să trăiesc în anii '70.
    Şi să mai sperăm că el nu o să considere artă şi valoare ceea ce astăzi eu găsesc gunoi, aşa cum contemporanii lui Macedonski îl vedeau un nimic şi noi l'am studiat în şcoală.

    RăspundețiȘtergere