Identitate

Lucru abstract poate, dar de altfel foarte pretios din momentul dobandirii. Toata lumea trece la un moment dat printr-o criza de identitate. De obicei lucrul acesta se intampla in adolescenta, dar poate continua foarte usor in multe cazuri si postuniversitar. Ma refer la oamenii care incearca atat de tare sa traga pe ei o mantie pe care sa scrie ceva din lipsa de altceva. Fie ca asculti rock sau reggae, blues sau jazz sau ce fel de muzici asculti ca sa-ti stimuleze mintea si sufletul, am doar o singura intrebare. Trebuie oare sa te imbraci ca idoli tai? Si o sa ma iau putin de pustimea rock care este atat de amuzanta imbracata in negru, cu ghetutele lor si lantisoarele lor si cu cate un tricou sau hanorac pe care apare foarte colorat un logo cu trupa lor preferata. Adica pot sa inteleg rebeliunea adolescentina fata de autoritate si incercarea de impunere, dar cand vine vorba de rockerii batrani imi sta mintea in loc. Incerc din rasputeri sa inteleg de ce!? Cum naiba sa treaca atatia ani si tot acolo sa ramai? Rock-ul ca si curent a fost si va ramane o muzica rebela si cu insemnatate, desi modul de viata pe care il propune este unul destul de imbecil de la o vreme incolo. E una sa mai mergi la un concert din cand in cand si alta ca sa-ti programezi viata dupa concerte. Si da ma refer aici la omuletii aia care alta treaba nu au decat sa caute concerte la care sa mearga. Si sunteti multi si in acelasi timp v-ati format un mod de a vorbi si de a socializa si devine atat de plictisitor sa vad oameni pe banda rulanta ce se comporta la fel. Exista un motiv pentru care apogeul muzical a fost atins cu mult timp in urma, iar motivul este unul foarte simplu. Rock-ul pe care il asculta toata lumea vine dintr-o vreme in care cantaretii aveau ce spune si luptau pentru ceva, iar instrumentistii erau adevarati muzicieni. Uite de aia nu a mai aparut ceva cu adevarat nou in ultima vreme in aceasta bransa. Lumea a devenit fada, o copie infidela a unui mod de viata ce nu se mai pliaza pe societatea de azi. De ce? Pentru ca pe vremea aceea lumea inca mai credea in ceva. Dar lucrurile sunt mult mai simple in momentul in care te deghizezi in ceva decat sa fi tu. Si asta e valabil si pentru celelalte grupe de ascultatori de muzici. Daca asculta reggae trebuie musai sa se imbrace ca Bob Marley si sa-si faca si parul la fel, trebuie sa fie spart mai toata ziua si sa-mi vorbeasca mie despre libertate. Daca e rocker, clar trebuie sa aibe parul lung, sa se imbrace in negru si sa mearga pe motor si musai sa mearga la intruniri. Si sa nu incep cu hipiotii care asculta folk si cu spiritul lor liber si asa mai departe. Ma intreb cateodata care e scopul muzicii de fapt? Este recreativa, stimulanta sau este un mod de viata? Ma intreb asta pentru ca de multe ori devin de-a dreptul confuz cand incerc sa inteleg fenomenul. Pe de alta parte nici nu am avut vreodata vreun idol la care sa aspir atat de mult si cand stau mai bine sa ma gandesc chiar ma consider norocos. Nu m-am putut incadra intr-un curent propriu-zis si nici nu mi-am batut capul prea tare cu asta. Muzica o ascult ca sa ma recreez si sa ma destind, iar trubadurii sunt acolo ca sa mi-o cante si cu asta basta. Chiar daca avem in gandire puncte comune pe alocuri nu pot face greseala de a ma identifica cu ei. Pot sa-i apreciez ca profesionisti dar chiar nu ma intereseaza parerea lor despre viata, pentru ca de multe ori am avut ocazia sa stau de vorba cu oameni din bransa si sincer la capitolul viata, mai au mult de crescut.
Cat despre groupies si cautatori de vise pierdute prin carciumi si concerte nu le spun decat: Get a life, and start living!
Pentru ca atata vreme cat ai sa fi o oaie din turma mare, ai sa traiesti fericit doar ca o simpla oaie.