Proiectii

Hai sa traim pentru azi, doar pentru clipa de fata si nimic altceva, sau hai se ne facem ca suntem liberi, e tot una! Pentru ca in fond si la urma urmei a trai doar clipa din prezent fara a proiecta nici un pic spre viitor este din pacate doar o stergere pe maini a unei responsabilitati personale. Un fel de ridicat din umeri si de starpire a propriei libertati. E mai usor sa lasi lucrurile la voia intamplarii si sa te astepti sa iasa bine decat sa alegi si sa-ti asumi responsabilitatea. Problema maturizarii multor persoane nu sta in incapacitatea de a simti sau intelege ci de alegere si asumare. Aleg pentru ca sunt liber sa decid pentru mine, risc pentru ca imi asum, pierd sau castig, in fond nici nu conteaza finalitatea ci doar asumarea. Aici sta cheia libertatii a celor ce privesc viata ca pe o experienta interactiva si nu ca pe un film ce ruleaza in fata ochilor spre plictiseala publicului. Dar trebuie curaj pentru a trai, trebuie o oarecare verticalitate morala si spirituala si o buna cunoastere a interiorului fiecaruia, caci a trai nu inseamna a exista. Una este doar din inertie iar cealalta din vointa. Nu am ales sa ma nasc dar pot alege cum sa traiesc, nu mi-am putut alege familia, tara, rudele sau educatia, dar pot sa imi depasesc conditia prin cunoastere si ma pot intregi din alegerile facute. Dar ca sa nu ma fac prost inteles voi disipa orice anxietate sau incruntare. Nu starpesc clipa de dragul viitorului ci doar imi asum ceea ce traiesc. Caci din inertie multa lume s-a trezit la un moment dat cu o casa straina, cu o familie ciudata, cu plozi enervanti si vizite incomode. Lor le ramane doar resemnarea si blazarea pe care o proiecteaza spre noile generatii intregind norul fricii si neputintei. Negura morala nu vine din decadenta valorilor, ci din stafiile trecutului ce au fost proiectate spre noile generatii.
Incertitudinile generatiilor crescute in frica, a generatiilor suprimate, a unei generatii ce i-a fost inoculata libertatea de a gandi si a simti, este principalul promotor al preconceptiilor si stereotipurilor sociale cu care avem de-a face zilnic.
Ca raspuns natural la aceste stafii avem de-a face cu o libertate prost inteleasa, cu o frica teribila de a trai ce se raspandeste ca ciuma, cu un soi de revolta morala ce da mai mult in patologic decat in normal. Avem pe de-o parte de exemplu oameni care din frica de a nu muri sau trai singuri cauta sa isi asigure satisfacerea unei nevoi fiziologice prin casatorie, iar pe cealalta parte oameni care sunt atat de "cacati" la cur de ce au vazut incat devin "Gica Contra". Din punctul meu de vedere amandoua exemplele sunt imbecile deoarece daca nu poti trai cu tine nu poti sa traiesti alaturi de cineva, iar daca faci tot timpul pe dos nu esti decat un alt idiot cu pretentii de originalitate.
Nu vreau sa mai vad oameni fricosi ce insufla altora pozitivism soptindu-le sfaturi de viata si nici destepti inchistati in ideile lor. Daca nu ai curaj sa-ti ridici moaca din mocirla mai bine stai acolo de buna voie, pentru ca lumea v-a calca pe tine pentru tot restul existentei tale.