Senin

Scaaaaart....! Din nou a inceput sa paraie ciresul. Poate de la frig sau de la ploi sau de la zilele din ce in ce mai scurte. Copilul din cires nu pare deloc infricosat si nici nu se mai chinuie sa-si gaseasca o pozitie facand echilibristica de pe o creanga pe alta ci sta in fund cu un zambet larg pe fata. Nu tresare in nici un fel la trosnetele ciresului care e din ce in ce mai aproape de prabusire. Priveste cerul senin si zambeste inchizand din cand in cand ochii. Inspira adanc adierile de vant ce ii mangaie crestetul si incepe sa se legene odata cu vantul pe creanga subreda. Cipilica care e vesnic prin preajma incepe sa dea tarcoale si cu un oftat se apropie de cires. Observa o vreme cum se zbataie copilul pe creanga si fara sa-si dea seama e vrajit de miscarile ritmate si incepe sa devina usor prins in acest dans. Vantul incepe sa adie mai puternic si creanga se misca din ce in ce mai repede. Dansul continua o vreme indelungata iar monotonia lui creaza impresia de slow motion desi totul devine din ce in ce mai rapid. Cipilica incepe vrajit sa isi caste gura ce devine din ce in ce mai mare. Balele de la bot incep sa picure pe radacina ciresului. Creanga scartaie si trosneste. Pustiul inspira adanc inchide ochii si se arunca in gura larg deschisa. Si uite asa, dintr-o inghititura disparu copilul. Cipilica trage o ragaiala si pleaca mai departe. Dupa cativa pasi se uita in spate si vede cum ciresul trasnit si ofilit cade cu totul la pamant si pe urma se transforma in scrum. O adiere de vant si dispare si scrumul. Cipilica se duce in lumea lui. Pe locul unde a fost odata un cires balele lui au atins pamantul.

Va urma...