Chefless

Nu am chef azi. Nu am chef sa imi vorbesti numai de tine. Nu am chef sa iti aud problemele tale, la fel cum nu am chef sa vorbesc de ale mele. Nu mai am chef dimineata sa imi vad moaca botita in oglinda dupa o seara de baut doar de dragul bautului. Nu mai am chef de inalniri cu tot felul de persoane care nu au nimic sa imi spuna dar totusi insista sa ne vedem. Ma pregatesc incet dar sigur pentru o hibernare totala. Imi vine greu sa ies din vizuina mea stiind ca afara ma asteapta inevitabila blazare. Hai sa mai bem un paharel si sa ne mintim reciproc. Hai sa ne prefacem ca totul e bine. Hai sa ne prefacem ca suntem interesa(n)ti unul de celalalt. Hai sa ne mintim ca totul va fi bine si ca noi suntem pe calea cea buna. Cunosc regulile jocului atat de bine si de aia mi se pare totul nefiresc. Nu am de gand sa joc dupa reguli. Ma plictisesc si am impresia ca trisez. Nu vreau sa mai intru in hora doar ca sa fiu ocupat. Am alte lucruri pe cap. Si daca tu crezi ca eu sunt gresit poate ar trebuii sa te uiti in oglinda. Imi recunosc o parte din vina. Urasc jocul. Ma plictisesc extrem de repede. Si de prea multe ori imi focalizez privirea prea in profunzime vazand lucruri nebanuite nici de persoana in cauza. Refuz sa fac parte din turma. Refuz total sa fac parte din turma care lasa urma in calea ei. Am sa imi torn cenusa in cap si am sa behei necontenit de pe dealul meu. Crezi ca is ciudat nu? Stai sa vezi ce parere am eu despre tine. Stai o clipa sa iti deschid mintea si sa te scutur un pic. Te urasc ca iti permiti sa imi pierzi timpul. Si ma urasc ca din nou am vazut ceea ce nu era. Nu vreau sa vorbim pentru ca nu avem ce, desi avem poate acelasi scop dar drumurile ne sunt diferite. Nu ma cocota prea sus si nu ma afunda prea tare. Nu suntem atat de diferiti. Doar un lucru ne diferentiaza. Mi-am spart ochelarii de cal si brusc am descoperit vederea periferica. Despre ce vrei sa vorbim? De ce imi spui ca faci bine cand te intreb ce faci? De ce ai pretentii de la mine? De ce sa am numai eu initiativa? Pentru ca asa e jocul? Hai sictir! Si vorba ceea "muie celor care te asculta". Ma plictisesti pana la lacrimi si sange imi curge pe urechi cand incepi sa vorbesti nimicuri. Nu, nu putem sa facem schimb de experienta. Nu vreau sa imi impartasesti viziunea ta despre viata cand vad prea bine ca mai ai pana sa dobandesti una. Si stiu ca te enervezi si e frustrant cand iti ignor partial frumusetea. Si stiu ca ar trebuii cateodata sa te pacalesc, pacalindu-ma pe mine si inchizand ochii la felul tau de a fi. Dar stii ce? Nu am chef azi. Poate maine. Sau poate cand plictisit fiind de mine am sa pornesc orbeste in lume doar ca sa ma izbesc de tine pe undeva. Si inevitabil am sa am aceeasi durere de cap si in momentul cand, ametit de zambete, am sa deschid ochii si am sa vad cu cine stau de vorba. Sau poate nu. Poate am sa imi tin ochii fortat inchisi si doar la rugamintile celor apropiati sa ii deschid. Si atunci din nou am sa ma uit in oglinda si am sa zic ca is un idiot-impulsiv, un cretin in devenire, un betivan notoriu, un fumator inegalat, un clown plictisit, un romantic zaharos, un visator adormit, un neavenit cu pretentii, un pseudo intelectual. Si Cipi o sa vina sa imi spuna "eu ti-am spus, dar tu nu ai vrut sa asculti de mine". Si uite asa am sa o iau de la inceput si am sa ajung in acelasi loc si am sa am aceleasi revelatii si am sa fac aceleasi promisiuni si etc si etc. Si iata ca acu is aici. Si ma tin bine. Iti fac cu mana. Nu ma vezi? Deschide ochii! I-ai deschis? Hai sictir, acu nu mai am eu chef!